În ziua pe care am petrecut-o în Catania (Sicilia) despre sfinți. Am fost prin catedrale, biserici, pe turle și am aflat povestea unei tinere care la 20 de ani a fost schingiuită până a murit. Se numea Agatha și astăzi este protectorul orașului.
Agatha și familia sa creștină au fost persecutați de împăratul roman pe vremea când creștinismul se practica pe ascuns. Era în anul 251 după Hristos.
Pentru că nu a vrut să renunțe la religia ei, fata a fost întemnițată și torturată: a fost legată cu funii și întinsă până când i-au plesnit gleznele, a fost arsă cu cărbuni încinși, i-au fost smulși sânii cu un clește...
Într-o noapte de februarie a murit în celula ei, iar relicvele sale le-am văzut depuse în Catedrala Sfânta Agatha.
Este ocrotitorul spiritual al orașului, iar sicilienii catolici o cinstesc în fiecare an în februarie, vreo trei zile la rând.
În aceeași catedrală, Agatha este vecină în somnul de veci cu compozitorul Vincenzo Bellini, înmormântat și el în orașul natal. La fel ca ea, și Bellini a murit de tânăr, 30 de ani. El i-a inspirat pe unii și mai mari ca el: Verdi, Wagner, Lizst, Berlioz sau Chopin.
Niște regi sicilieni și un cardinal catolic li s-au alăturat celor doi în viața de după moarte și stau probabil acum la taclale la umbra și subsolul catedralei, când afară sunt 35 de grade.
Am urcat apoi pe cupola bisericii Sf. Agatha (situată peste drum de catedrală), de unde am văzut de la înălțime toată Catania. S-a nimerit să fie fix ora 12.00 când ne aflam acolo, așa că am prins un spectacol al tuturor clopotelor bisericilor din oraș, care băteau în același timp.
Teatrul care poartă numele lui Bellini este o altă atracție a orașului, o clădire negricioasă care zici că acum a fost măturată de cenușă și care se prea poate să fi fost așa, căci orașul este la poalele vulcanului Etna.
Catania este un fel de Napoli, o lume atipică în care multe clădiri, dacă ar fi fost în România, aveau demult bulină roșie. Scuterele te calcă la propriu pe degetele de la picioare, nimeni nu oprește la niciun semn de circulație și nici nu cred că am văzut vreun semafor prin oraș.
Am dat peste o piață ambulantă care cred că se întindea pe vreo câteva hectare, pe locul doi după bazarul din Istanbul! Tommy Hilfiger ar fi invidios pe comercianții care-i vând marfa .
În Catania se vând butelii, ceea ce mă face să cred că cel puțin o parte din oraș, dacă nu tot, nu are gaz. Cu Etna la o aruncătură de băț, ar fi o explicație.
Catania nu are bogăția și frumusețea din Palermo, dintre orașele Siciliei aduce mai mult cu Messina, dar o are pe Agatha, are cartelurile de mafioți și are o duzină de creatori de modă vânduți la tarabe cu 10 euro .
Din miile de containere zilnice care vin în portul Cataniei, Dumnezeu știe ce se descarcă! Dar, personal, eu m-am simțit bine și în siguranță în oraș, chiar mi-au plăcut și oamenii, mai răbdători și mai blânzi ca cei din orașul cu care îi asemuiesc cel mai mult, Napoli. Iar Catania văzută de pe mare este o splendoare.
(CRISTINA CORNILĂ)
