Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Duminica Sfintei Cruci, cea de-a treia duminică din Postul Paștelui, un moment cu o încărcătură spirituală aparte, menit să aducă întărire și curaj credincioșilor aflați la jumătatea perioadei de post și rugăciune.

În biserici, Sfânta Cruce este scoasă în mijlocul lăcașurilor de cult, împodobită cu flori și verdeață, simbol al biruinței vieții asupra morții. Gestul amintește de puterea jertfei lui Hristos și de chemarea la răbdare și statornicie în credință.

Preoții vorbesc în predici despre Cruce ca despre „armă împotriva răului” și „sprijin în încercări”, subliniind că această duminică nu este una a tristeții, ci a nădejdii. Credincioșii sunt îndemnați să privească spre Cruce ca spre un semn al iubirii divine și al puterii de a depăși greutățile.

În multe comunități, participarea la slujbe este numeroasă, oamenii venind să se închine Crucii și să primească binecuvântare. Pentru mulți, această zi marchează un moment de reînnoire spirituală, o pauză de respirație în efortul postului, dar și o invitație la introspecție și la întărirea legăturii cu Dumnezeu.

Duminica Sfintei Cruci rămâne una dintre cele mai importante etape ale Postului Mare, un reper care amintește că drumul spre Înviere trece prin asumare, credință și speranță.

În tradiția populară românească, Duminica Sfintei Cruci era considerată și un moment de „schimbare a vremii”. Se spune că, după această zi, iarna nu mai are putere, iar primăvara începe să se așeze cu adevărat. De aceea, în unele zone, oamenii obișnuiau să pună ramuri verzi la icoane, ca semn al trecerii către un timp mai luminos.

(VIORICA ŞTEFAN)