În Monaco totul este roșu Ferrari. Nu numai de la faptul că aici este circuitul de Formula 1, dar și pentru că steagul țării e cu roșu.
Monaco este de poveste. Dar de o poveste a naibii de scumpă. Am văzut la o agenție imobiliară case de vânzare cu 6-7 milioane de euro sau apartamente cu 2-3 milioane. În România, nici dacă-mi vând toată strada pe care locuiesc, nu pot cumpăra o casă în Monaco.
Statul acesta, al doilea cel mai mic din lume după Vatican, are cea mai mare densitate a miliardarilor, în raport cu numărul populației. Aici nu se plătește impozit pe venit, așa că ați ghicit motivul pentru care s-au mutat aici.
Tot aici sunt cele mai renumite cazinouri. Banii trebuie să circule.
Am văzut castelul princiar, portul cu iahturi de lux, străzile pe care se desfășoară Formula 1, catedrala, Palatul de Justiție, piața centrală...
Am mai văzut cum oamenii stau la coadă să intre la Louis Vuitton sau cum efectiv prin oraș sunt întinse covoare roșii.
Din loc în loc sunt lifturi publice și gratuite, pentru cei care vor să evite diverse urcări.
Interesant este că țara aceasta s-a tot extins în ultimii 15 ani. Prin îmbunătățiri funciare, s-a avansat în mare cu suprafața terestră. Monaco este astăzi cu 20% mai extins decât era pe vremuri.
Țara nu are armată, de apărarea ei se ocupă Franța, dar are multă poliție, în schimb. Mașinile înmatriculate aici au număr de Monaco, nu de Franța. Și ce mașini am văzut...
Deși Monaco nu face parte din UE, nu există graniță cu Franța și aproape că nici nu realizezi că ai intrat în acest stat. Folosește moneda euro și are o relație cu UE prin intermediul Franței.
Din Nisa am ajuns acolo cu un autobuz, iar la întoarcere am venit cu trenul. În varianta a doua, drumul durează numai 20 de minute.
(Cristina Cornilă)
