Un nou studiu dedicat celebrului Giulgiu din Torino redeschide dezbaterea privind vechimea și proveniența pânzei despre care unii cred că ar fi înfășurat trupul lui Isus. Cercetarea, bazată pe analiza urmelor de ADN depistate pe material, indică o diversitate surprinzătoare de specii vegetale și animale, unele ajunse în Europa abia după epoca marilor descoperiri geografice.
Urme de plante din Lumea Nouă, detectate pe pânză
Echipa de cercetători a identificat pe giulgiu ADN provenit de la numeroase plante, printre care morcov, grâu, secară, dar și specii care nu existau în Europa înainte de secolul al XVI-lea, precum cartoful, ardeiul, roșia sau bananele. Prezența acestora sugerează contaminări apărute în perioade mult mai târzii decât epoca biblică.
În plus, au fost detectate și urme de pepene, castravete, migdale, nuci și portocale, indicând o expunere îndelungată la medii variate și la contacte repetate cu oameni și animale.
ADN uman și animal din surse multiple
Analiza a scos la iveală și o cantitate semnificativă de ADN animal. Aproximativ 44% provine de la pisici și câini, iar restul de la specii domestice sau sălbatice precum pui, bovine, capre, oi, porci, cai, căprioare, iepuri și chiar pești. Cercetătorii explică această diversitate prin faptul că giulgiul a fost expus public de-a lungul secolelor, fiind manipulat, atins sau apropiat de numeroase persoane și animale.
În ceea ce privește ADN-ul uman, unele secvențe sugerează o posibilă legătură cu regiuni din India, ceea ce ar putea indica fie originea materialului textil, fie contaminări ulterioare.
Absențe notabile: plantele din Levant
Un element surprinzător al studiului este lipsa unor specii vegetale asociate în mod tradițional cu zona Levantului, regiunea în care ar fi trebuit să se afle giulgiul în perioada biblică. Această absență ridică semne de întrebare privind traseul real al pânzei înainte de apariția sa în documentele medievale.
Un obiect venerat, dar controversat
Giulgiul din Torino este menționat pentru prima dată în 1354, în localitatea Lirey din nordul Franței. De atunci, a fost transportat și expus în mai multe orașe europene, atrăgând atât credincioși, cât și sceptici.
Datarea cu carbon realizată în anii ’80 a indicat că materialul ar proveni din perioada medievală, însă contestările nu au întârziat să apară. Unii specialiști consideră că imaginea imprimată pe pânză ar fi putut rezulta din contactul cu o sculptură în relief, în timp ce alții continuă să susțină autenticitatea relicvei.
Noul studiu nu oferă un verdict final, dar adaugă noi elemente într-o discuție veche de secole. Diversitatea urmelor biologice confirmă că giulgiul a avut o istorie complexă, marcată de expuneri publice și contacte multiple, ceea ce complică orice încercare de a-i stabili originea exactă.
