O zi anume este, cu siguranță, lucrul pe care mi-l voi aminti cel mai mult și mai intens din călătoria mea în Polonia. Am vizitat lagărele de la Auschwitz și Birkenau, cu toată istoria sfâșietoare a rasei umane care a încercat să se extermine pe ea însăși. 1,3 milioane de oameni și-au încheiat aici socotelile cu viața, majoritatea evrei.

   

Între Auschwitz și Birkenau faci 5 minute cu mașina

Vizita începe la Auschwitz, unde turul condus de un ghid de-al lor durează aproape două ore, timp în care pot fi vizitate mai multe blocuri din cămăridă roșie, care le-au fost casă prizonierilor vreo 5 ani, între 1940 și 1945. Dar nu vă gândiți că acelorași prizonieri, căci numai printr-o minune dumnezeiască puteai rezista acolo 5 ani... Ci prizonierilor care veneau și mureau aici, apoi alții le luau locul...

Pentru că naziștii continuau să adune evrei de prin toate țările și să îi aducă în Polonia, Auschwitz-ul a devenit neîncăpător și a început construcția unei a doua secțiuni a lagărului. Un sat polonez din apropiere a fost demolat și noua secțiune și-a primit numele german Birkenau. Blocurile pentru prizonieri au fost ridicate cu cărămida caselor demolate, iar într-o altă aripă au fost construite grajdiuri de lemn pentru caii armatei germane.

Aici se găsește celebra linie de tren pe care ajungeau vagoanele de vite umplute până la refuz cu evrei, cărora li se spunea la plecare că sunt trimiși într-o parte a Europei în care vor trăi fără persecuții. Într-un vagon intrau între 70 și 100 de oameni, care erau lipsiți timp de mai multe zile de apă și mâncare. Mulți mureau pe drum.

Birkenau se află la 5 minute de mers cu mașina de Auschwitz. Aici turul durează o oră și ceva, iar ghidul este același de la Auschwitz.

 

În total au fost 5 camere de gazare

Patru din cele 5 camere de gazare au funcționat la Birkenau, astăzi fiind toate în ruină (fotografia în care se văd piloni de fier care susțin pe orizontală o fundație). Prizonierii mureau în 15-20 de minute, dar germanii lăsau camerele închise, pentru siguranță, 60 de minute. Îninte să le deschidă, pentru ca ei înșiși să nu pățească ceva, ventilau foarte bine încăperile, după care treceau la adunat cadavre.

Într-unul dintre blocurile roșii de la Auschwitz sunt expuse multe cutii de tablă, care conțineau pesticidul cu care erau omorâți prizonierii. În apropierea lor a fost făcută și replica celei de-a doua camera de gazare, pentru ca oamenii să înțeleagă metoda nazistă de luat viață în masă.

Camerele de gazare au fost demolate, pe rând, în ultimele luni ale războiului, în 1944, pe măsură de armata roșie a rușilor se apropia. Chiar prizonierii au fost forțați să dinamiteze și să dezmembreze structurile, ca să nu mai rămână mărturie a atrocităților ce se săvârșeau aici.

Ghida noastră ne-a povestiti că tot în acel an, pe vremea când încă funcționau camerele, la una dintre ele - crematoriul nr. 4 - a avut loc o revoltă a prizonierilor care erau forțați să lucreze în zona camerelor de gazare. Aceștia, aflând că urmează să fie gazați acolo pentru a fi eliminați martorii, au introdus clandestin explozibil, pe care îl furaseră femeile ce lucrau la fabrica de explozibil de lângă lagăr. În ziua revoltei, au atacat gardienii SS, au incendiat crematoriul și au încercat să fugă, dar revolta lor a fost înăbușită în scurt timp. Momentul acesta este amintit ca unul simbolic al rezistenței din lagăr.

 

Murdari de fecale și de sânge

Prizonierii, dacă nu mureau, aproape că își doreau asta. Dormeau ca vitele, cu ploșnițe și șobolani, erau murdari de fecale și de sânge, munceau 12 ore pe zi, mâncau o singură supă (morcovi fierți în apă sau varză fiartă, arareori și cu cartofi), iar dacă unul încerca să evadeze, erau omorâți 10 oameni pentru fapta lui. Bărbații adulți au ajuns să cântărească 35 kg.

La Birkenau se vede cel mai bine cum erau ținuți prizonierii într-un bloc, cam de mărimea unui grajd de CAP de-al nostru. Ei erau dispuși pe trei niveluri: cei care erau slăbiți și nu aveau putere de muncă dormeau pe jos, pe cărămizi și pământ, adesea ei fiind murdari de sânge, excremente și plini de insecte. Pe scânduri de lemn, desupra lor, dormeau alți prizonieri, iar desupra acestora mai era un nivel trei cu alți deținuți.

Cam 700 de oameni viețuiau într-un astfel de bloc, unde vara nicio fereastră nu era deschisă. Cele mai multe dintre ,,grajduri” nu aveau ciment pe jos, ci pământ.

 

Ce a fost ,,ultimul marș” de la Auschwitz

La mijlocul lui ianuarie 1945, pe o vreme geroasă, când trupele Armatei Roșii, se apropiau de complexul acesta, conducerea SS a decis să evacueze rapid lagărul pentru a ascunde urmele crimelor. În 17 ianuarie a început evacuarea ultimilor prizonieri considerați apți de mers, peste 50.000 de oameni fiind obligați să pornească pe jos, fără haine groase, pături sau hrană suplimentară. Distanța care trebuia parcursă era de 70 km. Mulți au murit pe drum, de frig și epuizare, sau au fost împușcați de gardieni dacă nu au mai putut să meargă.

Cei care au supraviețuit ultimului marș au fost urcați în niște trenuri, deschise în partea de sus și, pe frigul acela au mers așa până în alte lagăre din interiorul Germaniei.

În 27 ianuarie 1945, Armata Roșie a eliberat lagărul. Cei găsiți acolo (bolnavii care nu au fost considerați în stare să facă marșul) au fost primii care au povestit lumii cum a fost acolo.

 

Au fost mulți români la Auschwitz, dar România nu apare acolo. De ce?

Probabil ați citit multe mărturii ale prizonierilor care au fost duși acolo din România. Cel mai cunoscut nume este, cred, al lui Elie Wiesel, scriitor evreu și supraviețuitor al Holocaustului distins cu premiul Nobel pentru Pace. El s-a născut în Sighetu Marmației și a ajuns la Auschwitz, împreună cu familia, pe când avea 15 ani.

La Auschwitz este afișată o tablă cu toate naționalitățile prizonierilor ajunși aici, dar nu veți vedea România pe nicăieri. Asta, pentru că pe vremea aceea Transilvania era controlată de Ungaria. Deportările evreilor din zonele controlate de Ungaria s-au făcut sub denimirea acestei țări. De altfel, cei mai mulți dintre evreii ajunși acolo au provenit din Ungaria (a se înțelege aici și nordul Transilvaniei).

 

Cât costă să vezi grozăviile acestea

Primul lagăr se vizitează mai mult pe interior, al doilea, mai mult pe afară.

Biletul a costat 400 de lei, l-am cumpărat de pe Booking și a fost un bilet combinat: un mini van de 30 de locuri ne-a luat de la hotel din Cracovia, ne-a dus acolo, ne-a predat ghizilor și ne-a așteptat până la terminarea vizitei, ca să ne întoarcă la hotel. Cel mai frecvent, intrarea se face pe grupuri și este atât de multă lume acolo, încât nu iți permiți să stai pe îndelete să asimilezi informația. O regulă nescrisă spune că nu ai voie să vorbești decât în șoaptă în lagăre.

Pe site-ul lor veți găsi și că puteți vedea lagărele în mod gratuit. Însă, nu rămâneți în baza acestei informații, pentru că recenziile celor care au apucat să facă asta arată că locurile sunt limitate și se întâmplă de regulă seara, când sunt mai puțini vizitatori.

Pe an, 2 milioane de oameni vin să vadă lagărele de la Auschwitz-Birkenau, unii fiind chiar urmașii celor care au fost aici. Mărturia unui fost prizonier care a murit anul trecut, relatată de ghidă, trebuie ținută minte: ,,Aveți grijă, lagărele acestea n-au căzut din cer!”

Dumnezeu să-i ierte pe toți cei care și-au pierdut viața acolo!

 

(CRISTINA CORNILĂ)