Gheorghe Cârțan, cunoscut în istorie drept Badea Cârțan, rămâne una dintre cele mai impresionante figuri ale rezistenței culturale românești din Transilvania. La 7 august 1911, se stingea din viață la Poiana Țapului, lăsând în urmă o moștenire care depășește epoca sa și continuă să inspire generații întregi. Cioban autodidact, patriot neclintit și promotor al culturii române, el a devenit simbolul luptei pentru păstrarea identității într-o perioadă marcată de presiuni politice și culturale asupra românilor ardeleni.

Născut la 24 ianuarie 1849 în Cârțișoara, într-o familie modestă de oieri, Badea Cârțan nu a avut acces la școală în copilărie. A învățat să citească singur, pe câmp, în timp ce păștea oile. Această descoperire a lumii prin carte i-a schimbat destinul: a înțeles că educația este singura cale prin care românii își pot păstra limba, cultura și conștiința națională.

Timp de peste trei decenii, a trecut clandestin Munții Carpați, pe poteci greu accesibile, ducând în Transilvania cărți în limba română. Manuale, gramatici, cărți de istorie și literatură ajungeau astfel la preoți, învățători și elevi. Se estimează că a distribuit peste 200.000 de volume, în ciuda supravegherii permanente a autorităților austro‑ungare, care l-au arestat de mai multe ori și i-au confiscat cărțile. Pentru românii ardeleni, Badea Cârțan era „apostolul cărții”.

Cel mai celebru episod al vieții sale rămâne călătoria la Roma. În ianuarie 1896, Badea Cârțan a mers pe jos aproximativ 1.700 de kilometri pentru a vedea Columna lui Traian, monumentul care, în ochii lui, confirma originea latină a românilor. Ajuns după 45 de zile, a presărat la baza monumentului pământ și grâu aduse din țară. A adormit acolo, în cojocul său de cioban, iar dimineața italienii au fost uluiți de asemănarea sa cu figurile sculptate pe Columnă, consemnând celebra frază: „A coborât un dac de pe Columnă.”

A revenit în Italia de încă două ori, fiind primit cu respect în cercurile culturale. A vizitat și Franța, Spania, Belgia, Elveția, Germania, Egipt și Ierusalim, dorind să înțeleagă istoria lumii și locul românilor în ea. Deși era un simplu cioban, a devenit un ambasador neoficial al culturii române, sprijinit de personalități precum V.A. Urechia, Nicolae Iorga și George Coșbuc.

Moartea sa, la 7 august 1911, a venit înainte de Marea Unire din 1918 – idealul pentru care a luptat întreaga viață. Este înmormântat la Sinaia, iar pe piatra sa funerară stă scris mesajul care i-a definit destinul: „Aici doarme Badea Cârțan, visând întregirea neamului.”

Moștenirea sa este cinstită în numeroase locuri din țară. În Făgăraș, între Cetate și Casa de Cultură, se află o statuie dedicată lui Badea Cârțan, realizată pentru a onora lupta sa pentru identitatea românească. Monumentul, amplasat în centrul orașului, este un reper cultural local și un loc de reculegere pentru cei care îi cunosc povestea. Statuia îl reprezintă în ipostaza care l-a făcut celebru: ciobanul cărturar, purtând cojocul și desaga cu cărți, simbol al rezistenței prin cultură.

Astăzi, la 7 august, numele lui Badea Cârțan rămâne sinonim cu devotamentul față de neam, cu puterea educației și cu curajul de a lupta pentru identitate, chiar și atunci când drumul trece peste munți.

(CRISTINA CORNILĂ)