Țara Făgărașului, șerpuită de râul Olt, păstrează încă trei pasarele suspendate construite în urmă cu zeci de ani, în satele unde oamenii aveau nevoie de o trecere rapidă între maluri. Astăzi, astfel de construcții sunt rare în România, dar la Șona (comuna Mândra), Viștea de Jos (comuna Viștea) și Cârța (comuna Cârța) ele încă există și, chiar dacă timpul le-a șubrezit, continuă să fie folosite.

În acest material, vă prezint cele trei pasarele, așa cum sunt ele astăzi - fiecare cu povestea, utilitatea și vulnerabilitățile ei.

Pasarela de la Viștea de Jos

Pentru cei care vin din direcția Brașov – Sibiu, accesul spre pasarelă se face de pe DN1, virând dreapta pe un drum de țară, neasfaltat, înainte de intrarea în Viștea de Jos. Drumul trece peste o cale ferată și continuă singur, fără să pună probleme de orientare. La singura bifurcație, se merge la stânga, paralel cu Oltul, până când pasarela apare în câmpul vizual.

Drumul este practicabil cu orice mașină, însă o mașină mai înaltă trece mai ușor peste ogașele formate de ploi și tractoare.

De la distanță, podul pare o copie miniaturală a unuia din San Francisco. Nu e Golden Gate, dar este o construcție frumoasă, întărită la mijloc cu un stâlp de beton coborât în apă. Ca lungime, este mai mare decât celelalte două pe care le-am văzut, iar ca lățime, toate trei par asemănătoare.

Pasarela a fost construită în anii ’60 și, ca toate celelalte, a trecut cândva printr-o reparație. Astăzi, însă, se vede clar că timpul și-a spus cuvântul. Lipsesc scânduri din podea - unele rupte, altele coapte de soare și vechime. Trecerea este posibilă, dar cu atenție: călcați mereu pe cel puțin două scânduri simultan, ca să aveți sprijin dacă una cedează.

Înainte de existența podului, localnicii treceau Oltul cu luntrea.

Pasarela de la Șona

Pasarela de la Șona a fost construită în 1961. Mult timp, oamenii au folosit în paralel și luntrea, până când podul a devenit trecerea principală între Șona și Mândra.

„Mergeam pe pasarelă ca să scurtăm drumul, când aveam treabă la Primărie la Mândra, să plătim impozitul sau pentru alte lucruri. Mergeam pe jos sau cu bicicleta. Pasarela a fost destul de solidă până acum doi ani, fiind reabilitată o dată, cu mai mulți ani în urmă, de cei de la Primărie. Între timp, s-a mai stricat de la o viitură, vara trecută, dar totuși a rămas funcțională. În zilele noastre nu o mai folosim așa de mult”, mi-a spus un localnic din Șona.

Deși era cea mai sigură dintre cele trei, în urmă cu doi ani a suferit stricăciuni în urma unei viituri. Apa a smuls câteva elemente laterale și a slăbit o parte din structura de lemn. Cu toate acestea, pasarela poate fi traversată în continuare cu piciorul, iar oamenii o pot folosi.

Pentru localnici, podul a fost esențial ani buni. Drumul scurt prin pasarelă înseamnă aproximativ 2 km până în Mândra. Dacă ar merge pe drumul asfaltat, ar avea de parcurs în jur de 12 km. De aceea, mulți mergeau pe scurtătură, inclusiv cu bicicleta.

Pasarela face legătura directă între satele Șona și Mândra.

Pasarela de la Cârța

Pasarela de lemn de la Cârța a fost dată în folosință în 1964, la trei ani după cea de la Șona. Când am vizitat-o era atât de șubrezită, încât numai inconștiența m-a făcut să o traversez. Dar starea ei fragilă s-a îmbunătățit după ce vara trecută a fost reabilitată și a primit scânduri noi.

Este folosită în special de oamenii care merg pe jos între Cârța și Nou Român (jud. Sibiu).

Accesul se face din centrul satului, în dreptul Mănăstirii Cisterciene. De acolo, un drum lateral duce spre zona cu lanuri de porumb și, implicit, spre pasarelă.

Trei poduri vechi, pitorești și necesare

Cele trei pasarele suspendate sunt construcții din anii ’60, gândite pentru trecerea oamenilor și, cel mult, a animalelor mici. Astăzi, ele sunt relicve ale unei infrastructuri simple, dar funcționale, care a servit comunitățile timp de peste jumătate de secol.

Deși toate au nevoie de mult mai multe reparații, ele rămân utile. Localnicii le folosesc pentru a scurta drumuri, pentru a ajunge la primărie, la medic, la farmacie sau pur și simplu pentru a trece Oltul fără să ocolească kilometri întregi.

Sunt poduri care mișcă dacă le scuturi, poduri care au pierdut scânduri, poduri care au fost lovite de viituri. Dar sunt încă acolo - suspendate peste Olt, martori ai unei epoci în care soluțiile simple rezolvau probleme zilnice.

(CRISTINA CORNILĂ)