Într-o trecătoare din Munții Bârgăului, nu departe de Bistrița, din ceață densă și din neguri se înalță singurul castel din lume dedicat contelui Dracula.

Are turnuri la intrare, felinare negre, poartă bine zăvorâtă și este păzit de însuși tatăl lui Dracula, Bram Stoker, cu a sa expresie serioasă turnată în bronz.

Castelul s-a născut la propriu din romanul de acum 128 de ani al lui Stoker, un irlandez iscusit într-ale vampirismului, dar care n-a călcat niciodată prin Carpații României.

În 1897, scriitorul, după 7 ani de documentare, scoate romanul Dracula. Avea ca prieten un scriitor maghiar din poveștile căruia s-a inspirat când a descris zona Bistriței. Cartea ajunge repede să stârnească interesul cititorilor, iar prin 1970 află despre ea un român. Încă nu era tradusă în românește, când Alexandru Misiuga - șeful turismului județean din Bistrița - reușeste să facă rost de ea. O citește cu curiozitate și i se nasc două idei grozave: să facă un hotel în Bustrița și unul în pasul Bârgăului. Ambele apăreau în romanul lui Bram Stoker.

Hotelul din Bistrița, Coroana de Aur, este ridicat primul. Cu cel din pasul Bârgăului, lucrurile au fost mai sensibile. L-a căutat pe Ceaușescu și i-a cerut permisiunea. Din fericire, l-a prins într-o dispoziție bună după o partidă de vânătoare și a primit-o.

Pentru că hotelul este la peste 1.200 metri altitudine, construcțiile au durat 7 ani, timp în care s-a lucrat numai din mai până în octombrie. A fost ras vârful unui munte spre a fi făcut.

În 1983 hotelul a fost gata și a primit inițial numele Tihuța, precum pasul din munți în care se află (pasul Tihuța zis și pasul Bârgăului). I-a tăiat panglica însuși șeful statului, deși această onoare era mai potrivită pentru Misiuga.

Are peste 60 de camere și o prezență impunătoare.

Mai târziu, după ce Nicolae Ceaușescu a murit (căruia i se spunea Urmașul lui Dracula), hotelul a fost redenumit Dracula.

În fața hotelului se află statuia scriitorului Bram Stoker, dezvelită acum vreo 20 de ani în prezența ambasadorului Irlandei în România.

În apropierea castelului există un mic cimitir, care pare mai vechi decât castelul, judecând după crucile de acolo. Inițial, Alexandru Misiuiga plănuise ca intrarea în castel să se facă printr-un cimitir. Nu s-a putut înfăptui visul său și nici castelul nu arată în totalitate ca cel imaginat de Misiuga, care îi făcuse macheta din bețe de chibrituri. Însă măcar ridicarea lui a fost posibilă, iar după inaugurare locul a devenit repede cel mai căutat de turiștii străini în România.

Acum este închis, după ce în ultimii ani a fost scos la licitație și vândut de mai multe ori. Însă, zidurile sale sunt trainice și castelul nu pare afectat de vremuri, mai degrabă poate de oameni.

În cartea după care a fost făcut, un avocat britanic, cazat la Hotelul Coroana de Aur de la Bistrița, pleacă spre castelul contelui Dracula din pasul Bârgăului. Pe drum este luat de caleașca vampirului și dus la el acasă. După câteva zile, își dă seama că de fapt este prizonierul contelui.

Pe vremea când funcționa, la subsolul castelului se putea vizita cavoul contelui Dracula, nu puțini fiind cei cărora le-a fost prea frică pentru a coborî acolo.

Turismul draculist pe care îl fac străinii în România începe de aici, din Munții Bârgăului, unde totul este învăluit în ceață din cauza altitudinii și are un aer de supranatural. Apoi continuă cu Sighișoara, locul nașterii lui Vlad Țepeș, cu Cetatea Poenari de lângă Barajul Vidraru care i-a aparținut domnitorului și cu orașul Târgoviște, care a fost capitala Țării Românești. Vlad Țepeș a fost de trei ori domn al Țării Românești.

La castel, așa închis cum este el, erau veniți oameni din toată țara. Nu-i pot trece poarta cea grea din fier și lemn, dar îi dau roată, se fotografiază în fața lui sau cu statuia lui Bram Stoker. Atmosfera pare desprinsă din paginile romanului, ceața deasă coboară pe turnurile sale, iar în fața clădirii niște felinare mari și negre îți dau impresia că sunt aripi de liliac. Și, pentru că veni voba de liliac, vă mai spun că, deși au mai existat scrieri cu vampiri înaintea romanului Dracula, este pentru prima dată când vampirul este asemănat cu liliacul. Stoker a asociat imaginea contelui din Carpați cu cea a unei specii de liliac vampir.

Romanul Dracula, după Biblie, este una dintre cele mai traduse cărți din lume.

(Cristina Cornilă)