Cinci muzee din România s-au asociat în proiectul „Terapia hârtiei”, o inițiativă prin care documente vechi, datate din anul 1700 până la începutul secolului al XX-lea, sunt analizate pentru a se stabili starea lor de conservare și caracteristicile hârtiei pe care au fost realizate. Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” participă la acest proiect cu șase documente, cel mai important dintre acestea fiind un manuscris bisericesc din anul 1744, cunoscut sub numele de „Sbornicul”.

Proiectul reunește Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov, Muzeul Municipal Câmpulung, Muzeul Național Bran, Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe. Fiecare instituție a selectat câte șase documente, iar expozițiile dedicate proiectului sunt vernisate pe rând, în cele cinci localități. Prima expoziție a fost deschisă la Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov, în 6 octombrie 2026. Au urmat Câmpulung, în 12 octombrie, iar următoarele vernisaje sunt programate la Muzeul Național Bran, în 19 octombrie, la Făgăraș, în 26 octombrie, și la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, în 2 noiembrie.

„Sbornicul”, manuscrisul din 1744, documentul reprezentativ al Făgărașului

Printre documentele selectate de Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat” se află „Zbornicul”, un manuscris bisericesc realizat în anul 1744 pe hârtie manuală. Acesta este unul dintre documentele importante ale colecției prezentate în cadrul proiectului, tocmai datorită posibilității de a studia materialul pe care a fost scris.

„Ne-am asociat într-un proiect cinci muzee pentru a analiza hârtia, să spunem așa, de altfel proiectul se și numește «Terapia hârtiei». Fiecare muzeu a venit cu câte șase documente, iar de la Făgăraș cel mai important document a fost «Zbornicul», care este datat 1744. Este un manuscris bisericesc, realizat la vremea respectivă pe hârtie manuală și în asta și constă esența proiectului – aceea a hârtiei manuale, care a putut fi analizată din mai multe puncte de vedere: chimic, din punct de vedere al pH-ului, analiză la microscop, analiză a cernelii etc.”, a explicat Gheorghe Faraon, reprezentant al Muzeului Țării Făgărașului „Valer Literat”.

Documentele vechi, analizate la microscop și în laborator

Proiectul nu se limitează la prezentarea documentelor în expoziții. O componentă importantă este cercetarea materialelor din care acestea au fost realizate, pentru a înțelege mai bine felul în care hârtia a îmbătrânit și ce metode de conservare pot fi folosite. Zece dintre documente au fost investigate la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor. Conservatorii au măsurat pH-ul de suprafață și au examinat documentele la microscop. Totodată, zece probe, comparate cu o probă martor, au fost analizate în cadrul institutului.

Prin corelarea rezultatelor a fost elaborat un protocol standard de evaluare a stării de conservare a hârtiei. Acesta este important deoarece poate fi utilizat și de instituțiile care nu au acces la un laborator specializat, oferindu-le o metodă de evaluare a documentelor vechi.

Cum se fabrica hârtia în Țara Făgărașului

Istoria hârtiei este strâns legată și de trecutul economic al regiunii. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, hârtia se fabrica în mori acționate de apă, folosind cârpe de in și cânepă. În sudul Transilvaniei, primele asemenea mori au apărut în secolul al XVI-lea, la Orlat și Brașov.

În secolul al XVIII-lea, statul habsburgic și marile familii nobiliare au înființat noi manufacturi, inclusiv în zona Făgărașului. Printre acestea se numărau moara de hârtie de pe râul Berivoi d ela Făgăraș și cea de la Cârțișoara, aflată pe domeniul familiei Teleki. Hârtia produsă în aceste locuri ajungea la cancelariile din Sibiu, la tipografia din Blaj și, prin intermediul negustorilor din Brașov și Făgăraș, era transportată și dincolo de Carpați.

Un document din anul 1758, cunoscut drept urbariu, oferă detalii despre funcționarea morii de hârtie de la Făgăraș. Trei roți de apă puneau în mișcare trei suluri prevăzute cu câte 48 de ciocane, care mărunțeau cârpele înmuiate în putini. Pasta obținută era apoi prelucrată de patru oameni, fiecare având o sarcină precisă. Primul scotea pasta cu ajutorul unei forme cu sită de aramă, al doilea răsturna foaia pe o bucată de postav, al treilea presa teancul de foi, iar al patrulea așeza colile la uscat într-un pod cu multe ferestre. Și adezivul folosit la fabricarea hârtiei era obținut printr-o metodă specifică vremii: cleiul se fierbea din picioare de berbec și de capră. Activitatea morii depindea însă de condițiile naturale, așa că iarna, când râul Berivoi îngheța, producția se oprea.

Industrializarea a schimbat radical procesul de fabricație. Fabricile mecanizate de la Zărnești, funcțională din 1857, și Câmpulung, din 1888, au marcat trecerea către producția industrială. Lemnul a înlocuit treptat cârpele ca materie primă, iar hârtia a devenit mai ieftină și mai abundentă, dar și mai acidă, ceea ce influențează modul în care aceasta se degradează în timp.

Catalogul expoziției „Terapia hârtiei” explică și un aspect mai puțin cunoscut: locul în care a fost scris un document nu este neapărat și locul în care a fost fabricată hârtia folosită. O scrisoare redactată la Făgăraș putea fi scrisă pe hârtie produsă la Viena, după cum un act de la Câmpulung Muscel putea folosi hârtie fabricată la Letea.

Prin urmare, analiza hârtiei le oferă specialiștilor indicii nu doar despre starea de conservare a documentelor, ci și despre circulația materialelor și legăturile comerciale din trecut. Proiectul „Terapia hârtiei” aduce astfel în atenția publicului documente istorice valoroase și explică, prin cercetare științifică și exemple concrete, de ce conservarea lor începe cu înțelegerea materialului pe care au fost scrise.

(CRISTINA CORNILĂ)