Dacă n-ar fi fost aeroport în Treviso, mai mult ca sigur că n-aș fi văzut niciodată acest oraș italian. Am mai fost pe aeroportul din Treviso când am mers la Veneția (vreo 40 km între ele), dar n-am intrat prin oraș. Are fix aceeași soartă ca orașul Bergamo, toată lumea aterizează acolo pentru Milano, nimeni nu se gândește și la Bergamo.

Într-un weekend am petrecut o după-amiază și o noapte în Treviso, venind dinspre Trieste, acolo unde am debarcat dintr-o croazieră. Am avut timp de văzut orașul pe îndelete și de a fi uimită de cât de interesant este.

Nu știu cum să-l descriu ca să surprind tot, are câte ceva din Bologna, Veneția, Edinburgh, Oradea și Dumnezeu mai știe câte alte...

Știți clădirile alea roșii din Bologna? Veți regăsi și aici aceeași cărămidă roșie, în special la biserici. Au oamenii ăștia o Biserică Dominicană, cât jumătate dintr-un oraș, ticsită toată cu fresce, de abia m-a lăsat inima sa plec din ea, mai ales că de la o orgă suspendată tocmai începuse să sune ceva dumnezeiesc.

Cu Veneția este asemănător pentru canalele care traversează orașul. Prin Treviso curge un râu, numit Sile, iar acesta este captat prin mai multe canale și are cascade, poduri, vegetație pe margine și o faună mai ca de pe Oltul nostru: rațe, lișițe, lebede.

Cu Edinburgh-ul Scoției este asemănător pentru clădirile medievale, care par desprinse de pe Royal Mile, toate cu aspect de palate sau biserici, chiar dacă sunt doar case, numai că ceva mai modeste (nu așa de înalte și fără vitralii).

Pe la Oradea ați fost? Știți că pe lângă maiestuoasa Biserică Romano-Catolică este un pasaj cu 57 de arcade? Se numesc Șirul Canonicilor și, dacă vreți să vedeți șiruri din astea la nesfârșit, Treviso e singurul loc care are atâtea.

La Treviso pare că cineva a aruncat din cer cu clădiri și, cum s-au așezat ele când au căzut, așa s-au format străzile apoi. Străzi înguste, întortocheate, piațete cu forme care încă nu au fost inventate de geometrie... Este limpede că au fost construite înainte de a exista arta urbanismului și necesitatea traficului, pe vremea când doar căruțele și caii răscoleau praful de pe drum, iar ei nu aveau nevoie de drumuri largi ori drepte.

Pe străzile înguste din centrul istoric abia intră lumina zilei, fațadele caselor par de la 1300, de la vechime și umiditate orașul miroase a mucegai (și asta are un farmec aparte), iar din loc în loc câte un turn roșu de biserică are curaj să se înalțe până la Dumnezeu.

Două branduri mari se leagă de Treviso: aici s-a inventat prin anii '60 prăjitura Tiramisu și tot aici este casa firmei United Colors of Benetton.

(Cristina Cornilă)