Azi dimineață am ajuns la Nisa, cu un zbor super matinal care m-a ținut trează toară noaptea, pentru că a trebuit să ajung și din Făgăraș la București.

Pentru că am aterizat aici când se crăpa de ziuă, am avut deja primele ore la dispoziție să ne familiarizăm cu orașul.

Unul dintre ultimele orașe ale Franței (peste câțiva kilometri începe Italia), Nisa este fermăcătoare. Și aduce pe alocuri a Italia.

Sunt 15 grade aici, o vreme frumoasă pe care am mers vreo câțiva kilometri buni de-a lungul Mediteranei, pe celebra Promenade des Anglais. Apoi ne-am afundat pe străduțele orașului vechi și în frumoasele piațete care se formează la întretăierea lor.

Am ajuns până la Hotelul Negresco, fondat în 1910 de un român și devenit obiectiv turistic, dar prin exterior acesta este în renovare, iar pe interior s-au săturat actualii proprietari să mai facă față hoardelor de turiști, așa că au interzis accesul vizitatorilor. Cum nu suntem clienți, căci cazarea cea mai ieftină începe de la 900 euro/noapte și se oprește la un maxim de 5.700 de euro/noapte, l-am admirat doar de la depărtare. Când ne vindem un rinichi, ne petrecem o noapte în apartamentul cel mai scump din hotel.

Nisa se poate face pe jos în totalitate (walkable, cum ne-au explicat cei de la hotelul unde stăm), așa că nu vom folosi mijloace de transport pentru oraș, ci doar pt zilele în care vizităm împrejurimile.

Primele fotografii de astăzi sunt de pe unde ne-a dus drumul singur, fără să căutăm o direcție de mers. Sunt locuri care ni s-au așternut în cale în ordinea în care au voit ele.

(Cristina Cornilă)