Cred că aș putea face o colecție de case memoriale, căci sunt vreo câteva pe care le-am văzut de-a lungul timpului. Dar, în practică nu m-am pus niciodată efectiv să fac o listă cu toate (din memorie) sau să le scot de pe hardurile externe pe care le-am tot salvat. Așa că dorința mea stă deocamdată la nivelul teoriei.

Astăzi, despre Avram Iancu și casa sa din satul Incești, comuna Avram Iancu, jud. Alba!

   

Familia lui Avram Iancu era înstărită, dovadă fiind gospodăria mare pe care o avea și faptul că l-a ținut pe acesta în școli, până la facultate. Avram Iancu a fost absolvent de drept și avocat de meserie.

A fost cunoscut, însă, pentru abilitatea sa de a conduce oameni, de a fi lider, de a fi urmat. De aceea, l-au îndrăgit moții și l-au urmat în Revoluția de la 1848 din Transilvania.

Dacă despre revoluție am învățat la istorie, nu știm mai nimic despre viața lui Avram Iancu. Oamenii l-au numit Crăișorul Munților, pentru că aveau obiceiul a cânta (la fluier, cu gura, la frunză etc.), de a călători prin satele muntoase ale Apusenilor, de a petrece uneori timp singur.

Nu a fost căsătorit niciodată, deși ar fi trăit câteva povești de iubire. Despre una dintre ele, cu o unguroaică, au rămas și dovezi.

A murit singur, sărac, prost îmbrăcat, pe terasa gospodăriei unui cunoscut care îl găzduia. Avea 48 de ani.

În ultimii ani ai vieții nu a mai dat importanță vreunei cauze, nu a mai luptat pentru nimic, nici pentru el însuși. Se îmbrăca cu haine pe care le primea de la prieteni, dormea pe unde apuca. Înmormântarea s-a făcut cu banii unui donator care a vrut să rămână secret.

   

În casa memorială de la Incești veți găsi, pe lângă partea de muzeu, inclusiv biserica și biblioteca satului.

Casa memorială este pe drumnul principal care șerpuiește prin sat, nu trebuie să o căutați. O doamnă încasează un preț modic pentru biletul de intrare, apoi puteți păși, pentru cât timp doriți, în lumea celui mai cunoscut moț și a casei sale cu aspect tipic moșesc (cu acoperiș înalt și țuguiat pentru ca zăpada din Apuseni să nu aibă niciodată timp să se depună pe casă).

Despre casă, vă mai pot spune că este construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este specifică așezărilor răsfirate din Țara Moților. Casa are un nivel inferior realizat din piatră de râu, legată cu liant de argilă, și un nivel superior cu grinzi masive de brad, tăiate la joagăr. Exteriorul și interiorul sunt tencuite cu pământ galben amestecat cu paie de grâu și spoite cu var. Acoperișul este din șindrilă, în patru ape. Interiorul locuinței a fost refăcut în totalitate, pentru că nimic original din casa lui Avram Iancu nu s-a mai păstrat.

Dacă vreți să mai petreceți timp în zonă, vă mai recomand patru obiective apropiate: Barajul Mihoiești, Muntele Găina, Cascada Pișoaia și Dealul cu Melci. Toate acestea împreună cu casa lui Avram Iancu pot fi făcute în mai puțin de o zi. Doar casa memorială are o taxă de intrare, celelalte sunt gratuite.

 

Unde este înmormântat Avram Iancu

Avram Iancu a murit în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872, la Baia de Criș, în casa unui brutar pe nume Ion Stupină, care obișnuia să îl mai găzduiască. Nu avea  asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul din lemn de cireș la care obișnuia să cânte și jalba către împăratul austriac Franz Josepf, unsă și mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului.

A fost declarat erou al națiunii și înmormântat, după cum el însuși a cerut, în cimitirul din Țebea, lângă gorunul de sub care Horia le-a vorbit moților înainte de răscoala din 1784.

Cronicile vremii consemnează că la înmormântarea lui Avram Iancu a fost atât de multă lume, încât cortegiul funerar s-a întins din centrul comunei Baia de Criș până în cimitirul de la Țebea, ceea ce înseamnă peste 3 kilometri distanță. I s-a pus o cruce de piatră, care mai există și astăzi, fiind crucea pe care preotul din Țebea, Iosif Tisu, și-o pregătise pentru el însuși.

Până la Marea Unire a românilor, amintirea lui Avram Iancu a fost viu întreținută în zona Munților Apuseni, creația folclorică dovedind acest lucru. După 1918 cultul lui Iancu a depășit limitele Transilvaniei.

   

(CRISTINA CORNILĂ)