În sudul Franței, dacă ajungeți, drumurile vă vor purta aproape singure până la Cannes. Sau mai degrabă trenul!
Din Nisa ne-am dus cu un tren normal care a făcut vreo 45 de minute, iar la întoarcere am prins un TGV, care a ajuns înapoi într-o jumătate de oră.
Prima oprire, la 400 de metri de gară, este Palatul Festivalurilor, adică acea clădire faimoasă unde are loc festivalul de la Cannes și unde sunt tot felul de evenimente pe parcursul anului. Pe scările cu covor roșu, pe care sunt fotografiate celebritățile, toată lumea se înghesuie să facă o poză.
În apropiere, într-un parc, este un fel de Walk of Fame (alee a celebrităților) cu amprentele unor actori celebri, de prin '90 - '92. N-au mai continuat până în prezent, nu se știe de ce. Am remarcat-o acolo, de exemplu, pe Sharon Stone.
De acolo am pornit pe promenada Croisette, cunoscută și asta, până am ajuns în dreptul Hotelului Carlton, un hotel vechi de peste 100 de ani, unde sunt cazatele vedetele care vin la Cannes. Pe plaja din dreptul hotelului, în vârf de sezon, puteți închiria un șezlong cu 300 euro/zi.
Toată promenada este cu hoteluri frumoase și magazine de firmă. Nu cred că există brand cunoscut care să nu aibă propriul magazin acolo. Personal, cred că bulevardul era mai frumos fără magazinele acelea, care din punct de vedere arhitectural sunt din alt film față de hoteluri.
Am vizitat portul cu iahturi, străzile din centrul vechi și într-un final am ajuns pe colina din oraș, acolo unde este o mânăstire și de unde se poate admira panoramic Cannes-ul. Numele orașului este scris cu litere mari și luminează noaptea.
Cannes a ajuns cunoscut dintr-o întâmplare. Un englez bogat își ducea fata la tratament în Italia. Pe drum, s-au oprit pentru câteva zile într-un sat pescăresc. Stând acolo, fata englezului a început să se simtă mai bine. Tatăl ei i-a scris medicului din Anglia ce s-a întâmplat, iar medicul a răspândit vestea. Alți englezi au început să vină aici și satul a început să prospere.
(Cristina Cornilă)
