În inima orașului Avrig și deasupra văii Oltului, se află o enclavă de liniște și eleganță: Palatul Brukenthal, fosta reședință de vară a baronului Samuel von Brukenthal. Înconjurat de un parc istoric, orangerie și alei care te poartă parcă într-un tablou din secolul al XVIII-lea, complexul este unul dintre exemplele cele mai frumoase de arhitectură barocă din Transilvania și merită un popas lung pentru oricine iubește istoria, grădinile și fotografiile cu atmosferă.

Deși trec des prin Avrig, în drumul meu de la Făgăraș la Sibiu, aleg să nu intru cu mașina prin oraș, ci să merg drept pe varianta ocolitoare a orașului. Așa că am ratat, conștient, de fiecare dată această oprire, până într-o zi când am zis că, dacă nu opresc atunci la Palat, nu mai opresc niciodată.

Un scurt istoric - de la reședință aristocratică la destinație turistică

Înainte de toate, să facem o trecere în revista timpului despre acest domeniu. Palatul a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ca reședință de vară a familiei Brukenthal și face parte dintr-un ansamblu mai larg (palat, oranjerie, parc, fântână, pădurice), proiectat de arhitecți influențați de modelele occidentale.

Complexul este înscris în monumentele istorice ale județului Sibiu și a traversat perioade de înflorire, declin și restaurare, ajungând astăzi să fie administrat de o fundație cu numele lui Samuel von Brukenthal, care îl pune în valoare pentru vizitatori.

Am crezut că este doar o clădire

O clădire, mare, dar doar o clădire! Așa credeam eu că este palatul care l-a avut ca prim proprietar pe guvernatorul Transilvaniei. În realitate, este un domeniu vast, care are un palat în forma unei jumătăți de dreptunghi în partea de sus, pe un deal, iar în partea mai joasă a terenului se află o unitate de cazare, un cort de evenimente, o piscină, un bar, o fermă etc.

Forma de relief de tip deal o fi existat sau o fi fost făcută artificial, din ordinul lui Samuel von Brukenthal – asta nu știu să vă zic. Este foarte probabilă și a doua variantă, pentru ca familia guvernatorului să aibă locuințele separate de restul servitorilor și să poată supraveghea cu privirea, de la distanță, tot domeniul.

Pe domeniul palatului poți intra gratuit. Sunt două intrări: una din strada principală prevăzută cu turnichet (care te duce fix în zona muzeelor), una cu mașina (care te duce în parcarea domeniului și care este folosită de regulă de cei care se cazează acolo). Eu am ajuns la cea de-a doua intrare, din greșeală, dar s-a dovedit a fi de bun augur.

Pe domeniu intri gratuit și ai ocazia să te plimbi peste tot locul, cât timp este afară. Contează foarte mult și anotimpul, pentru că zona verde este frumoas amenejată și încărcată de flori. Aleile te duc singure până la covorul roșu, cel mai spectaculos decor de acolo, după ce în prealabil ai trecut pe lână o cafenea, pe lângă camerele de cazare, cortul pentru evenimente, piscina exterioară etc.

Covorul roșu începe de jos, de unde terenul este plat, și urcă până la reședința contelui. Din loc în loc sunt trepte, popasuri pentru belvedere și o frumoasă fântână arteziană, care cred că este o binecuvântare în zilele toride.

Când se termină covorul roșu...

Drumul pe covorul roșu este un ,,must do’’ dacă ați ajuns acolo. Este locul în care se fac cele mai multe fotografii, al naibii de instagramabil. Când se termincă covorul, ați ajuns deja în cel mai înalt punct al domeniului, acolo unde se întinde efectiv palatul.

Clădirea are trei laturi și are forma unei jumătăți de dreptunghi. Pe două dintre laturile sale găsiți expozții, în timp ce una este nefolosită. S-au făcut ceva reparații de-a lungul anilor, dar nu putem spune că a ajuns să arate bine. Mulți ani și mulți bani ar mai fi necesari pentru a-i da strălucirea pe care a avut-o în apocă.

Intrarea în fiecare muzeu costă câte 20 de lei. Un muzeu prezintă obiecte de sticlă produse la fosta fabrică de sticlă din Avrig, o fabrică renumită pe vremea lui Ceaușesacu, cu peste 1.000 de angajați, care s-a închis acum 5 ani.

Celălalt muzeu este compus din vreo trei încăperi cu obiecte din gospodăriile sașilor și se continuă cu o cameră cu veșminte de epocă, pe care le pot îmbrăca turiștii. Totul este de recuzită, de la coifuri și tiare, până la rochii de domnițe și mantii de cavaleri.

Despre Samuel von Brukenthal, omul colecțiilor și al administrației transilvane

Samuel von Brukenthal (1721–1803) a fost un personaj public important al Transilvaniei habsburgice: avocat, consilier și, între 1774–1787, guvernator al Transilvaniei.

Pasiunea sa pentru artă a dat naștere colecțiilor care sunt la baza Muzeului Brukenthal din Sibiu; în paralel, reședința de la Avrig funcționa ca refugiu estival, o oază aristocratică la poalele munților.

Samuel a avut un frate, care nu s-a dedicat administrației și politicii, ci agriculturii și cailor. Acesta este cel care a înființat Herghelia de cai lipițani de la Sâmbăta de Jos, despre care se spune că a vizitat-o însăși Împărăteasa Maria Tereza a Austriei.

Cei doi fii s-au născut într-o familie înstărită și cultă din Nocrich, jud. Sibiu. Tatăl lor era avocat, iar mama provenea din rândul unor nobili.

Arhitectură și influențe, un „Schönbrunn” în miniatură

Palatul din Avrig păstrează elemente tipice barocului târziu: fațade regulate, loggii, decorațiuni plastice și un parc amenajat în stil european.

Unele prezentări compară proporțiile și limbajul arhitectural ale palatului cu cele ale Palatului Schönbrunn din Viena, spunând că, la scară redusă, Avrigul păstrează aceeași eleganță formală - o comparație menită să sublinieze poziția sa în rețeaua reședințelor nobiliare ale epocii.

Dacă sunteți pasionați de istorie sau artă, combinați vizita la Avrig cu o escapadă la Muzeul Brukenthal din Sibiu, acolo unde colecțiile baronului spun povestea gustului, diplomației și culturii unui om din secolul XVIII.

(CRISTINA CORNILĂ)