Dascălii au fost cadre didactice de Limba Română şi Fizică la Colegiul Naţional ,,Radu Negru”. Astăzi sunt pensionari. L-au avut, printre miile de elevi de la şcoală, şi pe primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan.

,,Era un copil foarte liniştit, sfielnic, dar în spatele acestei sfieli am intuit o tenacitate extraordinară. A fost un elev de excepţie. Ca dovadă, de două ori a câştigat Olimpiada Mondială de Matematică, ceea ce pentu noi, liceul, a fost o onoare! E de aici, de peste Olt, din cartierul Galaţi, dintr-o familie relativ modestă. Adică n-a avut privilegiul să fie meditat, să trăiască într-un climat, să zicem, intelectual, deosebit”, a spus Ionel Mihali, profesor de Limba Română.

Nicuşor Dan candidează la funcţia de preşedinte al României. În această perioadă a prezentat oamenilor aspecte despre viaţa lui, începând chiar cu perioada copilăriei, prilej cu care s-a întors la Făgăraş. Le-a arătat tuturor casa în care a locuit, liceul în care a învăţat şi a povestit despre legătura sa cu părinţii. Aşa a ajuns şi la Colegiul Naţional ,,Radu Negru”, a revăzut sălile de clasă, şi-a revăzut foştii profesori şi s-a întâlnit cu actualele cadre didactice. În filmuleţele pe care le prezintă apare şi prof. Remus Mogoş.

,,Întotdeauna Nicuşor avea idei în acţiunile pe care le organiza el sau le organizam cu clasa. Chiar şi la culesul cartofilor la care participam noi, din luna septembrie până în luna noiembrie, era un exemplu, în sensul că ,,uite, dom’le, pot să muncesc şi la cartofi, chiar dacă sunt cel mai bun la matematică”, a mărturisit Elena Bogdan, care i-a fost dirigintă şi profesor de fizică.

Nicuşor Dan merge şi la casa unde a trăit bunica sa şi îl arată oamenilor pe unchiul Leţu, fratele mamei, cel care i-a fost alături în timpul olimpiadelor mondiale de matematică. Unchiul povesteşte că prin Nicuşor a avut ocazia să cunoască şi el tot lotul de olimpici la matematică al României, care a plecat în Australia.

Nicuşor povesteşte şi despre părinţii săi: mama lucra ca şi contabilă, iar tatăl lucra la combinatul chimic din Făgăraş.

,,Părinţilor mei le-am luat un calculator în perioada 2008-2009, iar eu am fost trei luni la o conferinţă în Paris în 2010 şi de acolo puteam vorbi seara cu ei. Când am fost plecat student în Franţa, vorbeam la telefon când şi când, iar acasă veneam de cel puţin 3 ori pe an, de Crăciun, în vacanţa de vară şi când mai puteam să mai fug”, spune acesta.

Nu uită de bunica lui, acolo unde îşi petrecea toate vacanţele: ,,Aici era casa bunicii şi în fiecare vacanţă de vară, de la început până la sfârşit, stăteam aici. Eram foarte bucuros pentru că în Făgăraş, acolo în Galaţi unde stăteam, părinţii mă mai puneau la muncă, dar aici era libertate absolută. De cum mă trezeam, ieşeam afară, erau foarte mulţi copii, jucam fotbal, ne duceam la scăldat, ne jucam X şi 0 direct pe pământ în stradă”.

Intră în cadru şi un al alt unchi, verişor cu mama lui Nicuşor, unchiul Toma, care spune despre nepot că îi plăcea de mic cartea, iar când era pe clasa I bătea deja adulţii la şah şi table.

Corina, verişoara lui Nicuşor, care este mai mică decât el cu 20 de ani, spune că l-a cunoscut când era deja celebru, după olimpiade: ,,El era mândria neamului. Bunica păstra un ziar cu el de când a ieşit olimpic la matematică. La liceul unde a studiat el şi unde am studiat şi eu, există un etaj întreg de poze cu el olimpic. De câte ori treceam pe lângă laboratorul de fizică, le spuneam colegilor că Nicuşor Dan este verişorul meu”.

(Cristina Cornilă)