Dacă ar fi să descriu cromatic capitala Irlandei, aș avea doar două culori de zis: verde crud și roșu cărămidă.
Țara asta este atât de verde (chiar și iarna), că te dor ochii de la cât de pronunțată este nuanța, mai ales dacă o prinzi după o ploaie scurtă irlandeză și după un curcubeu larg cât să acopere tot cerul.
Roșul este dat de clădirile de cărămidă care sunt o amprentă puternică a insulei. O fi avut din Evul Mediu până acum cea mai mare producție de cărămidă pe cap de locuitor, că altfel nu-mi explic de unde atâta cărămidă ca să ridici o țară-ntreagă.
Multe lucruri frumoase sunt de văzut în Dublin, dar încep cu gena lor de bețivi. Am fost la fabrica de bere Guinness, marcă inventată de un irlandez - Arthur Guinness - în 1759. Omul a luat în concesiune un teren, mare cât un oraș în sine, pentru o perioadă de 9.000 de ani. Actul cu semnătura lui este chiar la intrarea în fabrică. Impropriu spus, fabrică, mai degrabă un muzeu al acestei mărci de bere situat într-o clădire de cărămidă roșie (cum altfel), înaltă de 7 etaje. Astăzi, nu cred că mai există vreun cod civil în lume care să permită un termen de concesionare atât de lung.
În prețul biletului te poți plimba în voie prin toată clădirea, lată cam cât două scări de bloc de-ale noastre la un loc, decorată cu vechi instalații de producere a berii folosite de toți descendenții din familia Guinness de-a lungul timpului.
Treci prin încăperi destinate tuturor celor 4 componente ale berii: orz, hamei, apă și drojdie. Totul este interactiv, se mișcă, pâlpâie, curge etc. Berea de la Guinness este neagră pentru faptul că se folosește orz prăjit. Apa folosită în procesul de fabricație este adusă din munții Wicklow, nu e din rețeaua publică.
Pe parcurs, până ajungi la etajul 7, dai peste restaurante și baruri și poți degusta celebra bere neagră, gratuit în unele cazuri. Sus de tot, la etajul 7, este un bar rotund din sticlă (Gravity Bar), unde primești un pint de bere gratuit în baza biletului de intrare. Vei observa inedita transformare a berii, de când ți-o toarnă în pahar. La început este cafeniu deschis, apoi se face neagră în câteva secunde, în contrast cu gulerul alb de spumă de grosimea unui deget.
Unitatea de măsură este pintul, la care noi în România i-am spune cu toată seriozitatea țap, iar un pint de bere neagră de-a lui Arthur Guinness cântărește fix 198 de calorii.
Din barul cocoțat în vârful clădirii poți vedea Dublinul, vedere de 360 de grade, prin pereții de sticlă.
Peste tot locul simți miros de fermentație, mai ales afară, însă, dacă te aștepți să vezi și procesul în sine, n-ai nimerit-o. Nu poți copia rețeta lui Arthur Guinness, căci nu vezi producția efectivă din tancuri, așa că la întoarcere nu poți face bere artizanală la tine în beci după vizita asta.
Emblema mărcii de bere este harpa și chiar poți cânta la una în timpul vizitei. A devenit atât de cunoscută harpa de pe bere, încât este și un simbol al întregii Irlande.
Astăzi berea Guinness se produce în peste 60 de țări, iar de vândut se vinde în toată lumea.
Vizita costă de la 20 de euro în sus, în funcție de ziua și ora la care vrei să intri în tur. Noi am plătit 26 de euro, pentru că am cumpărat biletul cu 5 minute mai târziu decât ar fi trebuit, altminteri îl luam cu 20. Este același tur pentru toată lumea, dar orele fac diferența. Am luat biletele de pe site-ul lor în timp ce stăteam la coadă la intrarea în fabrică.
(Cristina Cornilă)
