De treci Oltul spre Hălmeag, vei da peste două femei celebre ale secolului al XIX-lea. Una îşi are împărăţia în apropierea Bisericii Evanghelice Luterane, cealaltă se odihneşte la umbra a patru pini seculari, în mijlocul satului. Împărăteasa Sisi, soţia împăratului Austriei, Franz Joseph, pare că încă stăpâneşte acest ţinut. Bustul său, ridicat pe un soclu înalt lângă lăcaşul de cult, este impunător şi autoritar. La circa 1 kilometru de Sisi, pe uliţa principală a Hălmeagului, o întâlnim pe eroina Ecaterina Varga, fiică a satului Hălmeag, devenită luptătoare pentru drepturile iobagilor din Munţii Apuseni. Amândouă sunt brave figuri ale secolului XIX, Ecaterina fiind mai mare cu 35 de ani decât împărăteasa Sisi.
Ecaterina şi Sisi, diferite în celebritatea lor
Ecaterina Varga şi-a trăit copilăria şi adolescenţa în sărăcie. S-a născut în 1802, iar la 20 de ani deja era femeie măritată şi mamă vitregă pentru cei doi copii ai noului său soţ. Şi-a consumat următorii ani divorţând de bărbat şi intentând procese pentru recuperarea unor datorii în care n-a primit câştig de cauză. N-avea nici 40 de ani când a devenit cunoscută drept luptătoare pentru moţii asupriţi din Munţii Apuseni de către Curtea de la Viena. După vreo 7 ani de luptă cu autorităţile austriece a căzut în mâinile lor şi a ajuns în închisoare. La finalul a 4 lungi ani de puşcărie, a fost exilată în Hălmeagul natal şi a murit la vârsta la care în zilele noastre nici n-ar fi apucat pensia. Avea 50 de ani. Bustul său se află aşezat între nişte pini plantaţi acum peste 100 de ani.
Împărăteasa Elisabeta, cunoscută ca Sisi, se năştea în 1837. La vârsta de 16 ani deja era căsătorită cu împăratul Austriei. La polul opus faţă de Ecaterina, trăia în lux, vorbea mai multe limbi, era diplomată, avea o popularitate uimitoare şi se spune că era de o frumuseţe rară. La vârsta de 61 de ani, a fost înjunghiată la Geneva în timp ce efectua o vizită sub o identitate falsă. Sisi şi-a dedicat o mare parte din viaţă copiilor. După Revoluţia din 1848, când Ardealul era plin de copii orfani, împărăteasa a făcut donaţii pentru ei în mai multe localităţi de pe teritoriul României de astăzi, aflate atunci sub conducerea Ungariei. În semn de recunoştinţă, în aceste localităţi i s-au ridicat busturi. În timpul regimului comunist, statuile cu Sisi au fost distruse, bustul din Hălmeag fiind printrre puínele care au scăpat, pentru că a fost ascuns. Astăzi îl puteţi vedea în cimitirul Bisericii maghiare.
Pe locul Ecaterinei Varga s-a aflat iniţial bustul lui Sisi
Cea care ne-a fost ghid în desluşirea misterelor care înconjoară statuile celor două personaje feminine este prof. Anna Mago. Locuieşte aproape de Biserica Evanghelică Luterană din Hălmeag şi deţine cheile lăcaşului de cult. A predat limba română la şcoala din Şercaia, iar astăzi este o pensionară cu extraordinare abilităţi de ghid turistic. Ea ne spune că pe vremuri Sisi se afla pe locul ocupat astăzi de Ectaerina Varga.
,,Anul 1898, anul în care Sisi a fost asasinată, a devenit an comemorativ în tot Imperiul. În memoria ei s-au înfiinţat parcuri, s-au plantat copaci, s-au ridicat statui. La Hălmeag s-au făcut toate acestea. Pe strada principală s-a amenajat un mic parc cu copaci ornamentali, flori şi patru pini. Pinii sunt în picioare şi astăzi, printre ei au mai crescut între timp şi câţiva nuci. Aici a fost amplasat bustul împărătăsei, însă numai peste câţiva ani de la înfiinţarea parcului, bustul fiind realizat abia în 1906. Aceasă zonă este denumită şi astăzi Grădina Elisabeta, după numele împărătesei”, povesteşte prof. Mago.
În anii comunismului, sătenii au protejat cum au putut mai bine statuia lui Sisi. Au luat-o de pe soclu şi au ascuns-o în Biserica Evanghelică Luterană. Soclul a rămas în Grădina Elisabeta de pe strada principală până în ’74, când s-a ridicat statuia Ecaterinei Varga. Atunci soclul a fost luat şi dus în curtea bisericii. Ani mai târziu, când România nu mai avea comunism, bustul împărătesei a fost scos din ascunzătoare şi aşezat pe soclul său original. Aşa o găsim astăzi, cu faţa orientată înspre lăcaşul de cult, pe impunătoarea împărăteasă Sisi.
Mister la biserică: tunel secret, cale de refugiu sau morminte subterane?
Hălmeagul mai este renumit şi pentru Biserica Evanghelică, care se înalţă semeaţă pe o colină la intrarea în sat dinspre râul Olt. Se presupune că este a doua ca vechime din această parte a ţării, după Mânăstirea Cisterciană de la Cârţa, luându-se în considerare în acest clasament doar bisericile funcţionale în prezent. A fost construită între anii 1160 – 1190.
,,Biserica noastră este într-adevăr foarte veche, dar să ştiţi că mai există lăcaşuri de cult ridicate în secolul al XII-lea mai vechi decât cea din Hălmeag, însă ele nu mai sunt funcţionale. Mai veche decât biserica Hălmeagului este, de exemplu, Biserica Bartolomeu din Braşov, dar nu mai este folosită în zilele noastre. Ce este interesant este că biserica din Hălmeag are toate elementele originale, deci ce se vede este însăşi construcţia originală. S-a înlocuit de-a lungul timpului doar mobilierul şi pardoseala a fost acopeiră cu ciment” , îmi povesteşte Anna Mago.
Secretul acestui lăcaş de cult încă nu a fost elucidat: un tunel secret despre care se spune că ar avea legătură tocmai cu Cetatea Făgăraş. Nimeni nu poate confirma asta cu exactitate şi de aceea acest aspect probabil va rămâne mai mult legendă decât adevăr.
,,Un tunel sigur există, asta vă pot spune cu certitudine. Intrarea principală în biserică este înspre apus, iar altarul este orientat înspre răsărit. Pe partea stângă a intrării principale, în interior, se află nişte scări. Unele duc sus către turn, unele, care duceau către subsol, au fost zidite. Sunt presupuneri că acest tunel ar fi în legătură cu Cetatea Făgăraş, dar mai degrabă ar fi o cale de refugiu sau chiar morminte sub biserică. În susţinerea ultimelor două teorii, vă pot confirma că în anumite locuri din cimitir nu se pot săpa morminte, pentru că se ajunge la nişte construcţii – un fel de arcade şi din loc în loc spaţii goale. Probabil sunt alte morminte vechi în subsolul bisericii sau este calea de refugiu în caz de asediu… Din acest motiv, noi folosim numai mormintele vechi, probate, din moşi-strămoşi”, explică ghidul nostru.
,,Există niște legende cu un tunel care pleacă de sub biserică. Nu știu cât este de real, dar să știți că vara, când Oltul este foarte mic ca volum de apă, apare pe fundul Oltului o formă care seamănă cu o boltă. Această boltă roșiatică ar putea fi cea a culoarului care pleacă de sub biserică și trece pe sub Olt’’, a precizat primarul comunei Șercaia, Cristinel Paltin.
Un aspect inedit al acestei comunităţi maghiare din Ţara Făgăraşului este apartenenţa la confesiunea evanghelică luterană. Peste tot locul maghiarii sunt evanghelici calvini, dar probabil enclavele ungureşti din mijlocul comunităţilor săseşti – cum se întâmplă în Transilvania – au mai preluat din religia saşilor, şi ei tot luterani. O altă explicaţie ne este oferită de prof. Mago: ,,sub domnia cuiva este întotdeauna hotărâtă religia. Aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru. Johannes Honterus, reformator religios al saşilor din Transilvania, a hotărât acest lucru, el fiind discipolul lui Martin Luther, cel care a dus la naşterea Bisericii Evanghelice Luterane.”
Astăzi, Hălmeagul numără în jur de 500 de suflete. Cam 100 dintre aceşti hălmăgeni mai sunt etnici maghiari.
(Cristina Cornilă)
