De 8 ani, Finlanda este considerată cea mai fericită țară a lumii. Are un cost scump al vieții, dar și salarii pe măsură. În clasamentul fericirii, nu contează, însă, numai banii, ci multe alte aspecte legate de chestiuni sociale, de speranță a vieții etc.

Am vizitat Finlanda și mi-a plăcut, dar nu este o țară în care aș vrea musai să mă mut. În ce mă privește, este vorba strict de considerente climatice. Am fost acolo în luna iunie și la ei abia răsăreau ghioceii.

Finlanda rămâne în continuare cea mai fericită ţară din lume. Vorbim deja de al optulea an consecutiv când țara nordică se află pe această pozițe, potrivit raportului anual al ONU privind fericirea, publicat joi. România a coborât trei locuri în clasament faţă de anul trecut, ajungând pe poziția 35, în topul care a analizat 147 de state. De o scădere au avut parte și Statele Unite, care au căzut pe locul 24, cel mai slab scor de la prima publicare a raportului în 2012. SUA s-au aflat atunci pe locul 11, cea mai bună clasare până în prezent. În general, țările nordice rămân printre cele mai fericite 10 țări, cu Danemarca, Islanda şi Suedia pe urmele Finlandei. Clasamentul fericirii se bazează pe o medie pe trei ani a evaluărilor personale ale satisfacţiei vieţii, precum şi pe PIB pe cap de locuitor, sprijin social, speranţă de viaţă sănătoasă, libertate, generozitate şi corupţie.

Biserică inedită în Helsinki

Capitala Finlandei se poate mândri cu o biserică total inedită. Temppeliaukio se numește aceasta și este o biserică amplasată în miezul vieții urbane din Helsinki, excavată în piatră.

Prin anii ’60, doi frați arhitecți finlandezi au câștigat un concurs pentru proiectul acestei biserici, care s-a deschis publicului în 1969. Față de catedralele Luterană și Ortodoxă (pe care le-am văzut cu o zi înainte și care erau gratuite), pentru Biserica din stâncă am plătit o taxă de intrare de 5 euro.

Aceasta este rotundă, este dotată cu o orgă inedită la rândul ei (biserica are o acustică excepțională) și este acoperită cu un dom din sticlă și cupru prevăzut cu 180 de ferestre prin care intră lumina naturală.

Biserica nu are clopote, însă chemarea la slujbă se face prin boxele amplasate la exteriorul acesteia, ce redau sunetul de clopote. Pe o latură a sa este prevăzută cu un balcon, în care poți urca să vezi cum arată de sus. Din descrierea pe care am citit-o la fața locului, am aflat că biserica este preferată de cupluri pentru nunți.

Porvoo, cel mai instagramabil loc din Finlanda

Dacă Helsinki seamănă cu orașele rusești (genul Sankt Petersburg), Finlanda are și niște orășele cochete care impresionează prin arhitectura lor simplă, cu construcții din lemn. Unul dintre aceste este Porvoo.

Am vizitat orășelul Porvoo, aflat la vreo 60 de kilometri de Helsinki, o localitate medievală a Finlandei și desprinsă parcă din cărțile de povești.

Orașul este construit pe malul unui râu și abundă în case tradiționale de lemn. Cele de pe malul apei sunt vopsite în roșu, cele din mijlocul orașului sunt cu precădere galbene.

Se spune că pe vremea când Finlanda aparținea Sudiei, la o vizită a Regelui Suediei, Gustav al III-lea, la Porvoo, locuitorii orașului s-au pregătit să îl primească într-un mare fel. Toate barăcile de pe marginea râului au fost voprite în roșu. Așa sunt și astăzi, dar probabil nu mai sunt barăcile de atunci, ci alte case construite între timp.

Părerea mea este că vechile construcții nu erau pentru locuit, ci erau folosite pentru pescuit. Azi acestea sunt case ale oamenilor și au bărcuțele lor pentru a ieși pe râu.

Zona caselor roșii de la intrarea în oraș, aflate pe marginea apei, este cea mai fotografiată de turiști. În interiorul orașului, casele vechi de lemn sunt monumente istorice. Sunt recondiționate de zeci de ani și trebuie musai păstrate așa, chiar dacă unele dintre ele nouă nu ni s-ar părea potrivite pentru locuit. De aceea, cele mai multe au fost transformate în cafenele și magazine, deși mai au scări strâmbe, câte un tavan imperfect etc. Orașul nu are străzi asfaltate în zona sa turistică, este un fel de Viscri finlandez. Condiția pentru a face parte din patrimoniul UNESCO este de a rămâne autentic.

Am văzut și case ulta moderne în Porvoo, o îmbinare între sticlă și lemn, care mi s-au părut ceva de vis. Ca toți turiștii care ajung în Porvoo, ne-am oprit la o prăjitură într-una dintre casele acelea din perioada medievală și am mâncat-o sub privirea lacomă a tuturor țarilor ruși, căci pereții casei unde am poposit erau tapetați cu fotografii și scrisori vechi rusești. Apoi, am făcut o tură de magazine, cu marfă autentică finlandeză și produse de genul ,,antique”, care s-a lăsat mai mult cu privit și mai puțin cu cumpărat din cauza prețurilor turistice mari. Am urcat și până la Catedrala orașului, dar în interior avea loc un botez și nu am putut să o vedem. Peste tot locul în Finlanda am văzut nunți și botezuri în lăcașuri de cult în care nu te-ai aștepta să fie așa ceva, ca de exemplu în biserica de pe insula Suomenlinna.

În Porvoo au locuit poetul național al Finlandei, Johan Runeberg, autorul versurilor imnului național, precum și Albert Edelfelt, un cunoscut pictor finlandez.

Țara în care se circulă cu metroul pe încredere

În Finlanda oamenii își cumpără bilet la metrou sau își scanează abonamentul pentru că știu că așa este corect, nu pentru că cineva i-ar urmări. Nu există turnichet la coborârea la metrou și nici paznici să vadă ce fac călătorii.

Ocazional, se mai face câte un control direct în metrou. Dacă cineva este prin fără bilet plătește 80 de euro amendă.

Un bilet de metrou costă 3,1 euro. Un abonament pentru o zi costă 9 euro. Un abonament pentru 5 zile costă 27 de euro.

Cimitirele sunt opere de artă

Voi nu intrați prin cimitire să le vizitați? Eu recunosc că le consider pe unele chiar obiective turistice. Dacă vrei să înțelegi tradițiile, cutuma locului, ceva din istoria și geografia lui, cel mai bine începi cu cimitirele.

Au finlandezii din Helsinki niște cimitire așa de bine puse la punct, încât te simți ca la Luvru acolo. Am filmat pentru voi o scurtă mostră.

Finlanda este o țară frumoasă, dar trebuie să fiți obișniuți cu vremea de acolo. Pentru finalndezi iarna lungă și temperaturile scăzute nu sunt o problemă. Pentru mine, ca turist, a fost un mic disconfort să mă îmbrac în luna iunie, cum m-aș îmbrăca la noi în februarie - martie.

(Cristina Cornilă)