În orașul în care și-a trăit ultimii 10 ani împăratul Dioclețian totul aduce a Imperiul Roman. Dioclețian a abdicat, bolnav fiind (după ce chiar a leșinat la o ceremonie) și s-a retras pe malul Adriaticii, unde își construise un palat de mărimea unui oraș. Aici a mai trăit un deceniu și palatul său este cea mai bine păstrată construcție romană din lume.

La intrarea pe una dintre cele patru porți ale palatului se află statuia gigantică a unui episcop croat, despre care se spune că îți îndeplinește o dorință dacă îi atingi degetul mare de la picior. Nici Moș Crăciun nu cred să fi avut vreodată atâtea dorințe de îndeplinit, la cum arată degetul lui Grgur Ninski!

Prin palat ne-am plimbat pe răcoarea dimineții, am văzut catedrala pe care au construit-o creștinii pe locul mausoleului împăratului (care i-a persecutat în timpul domniei sale), am văzut piețe și străzi azi populate cu turiști, dar îmi imaginez cum pe vremuri erau străbătute de căruțele și sclavii împăratului care aprovizionau palatul cu mâncare și mirodenii descărcate de pe corăbiile din port.

Apropo de port, de 1700 de ani este folosit portul Splitului, mai întâi de corăbiile romane, pentru ca azi să ancoreze aici navele de croazieră din toată lumea.

După ce am epuizat orașul vechi (palatul), ne-am dus într-un parc de pini situat deasupra mării, de unde am avut parte de priveliști spectaculoase asupra Adriaticii, am vizitat portul turistic cu bărcile și iahturile localnicilor și ne-am plimbat pe promenada orașului, care este un fel de Walk of Fame cu toți sportivii croați medaliați la edițiile din toate timpurile ale jocurilor olimpice. Și sunt foarte mulți, ziceai că nu se mai termină, cei mai mulți din perioada în care Croația a făcut parte din Iugoslavia.