În a doua zi de Paște, câteva sate din centrul României au păstrat vie o tradiție românească, cea a Plugarului. Este cazul, de pildă, a satului Vad din comuna Șercaia, sau a satului Cuciulata din comuna Hoghiz.

,,Plugarul” este un obicei de primăvară, un scenariu ritual al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii vegetale.

Rolul principal îl are flăcăul care a ieşit primul la arat în acel an.

Ceremonialul cuprinde mai multe secvenţe rituale: după alegerea plugarului, urmează ca în prima zi de Paşte fetele să împletească legături din grâu verde cu care a doua zi plugarul va fi „gătit”.Grâul verde a fost dintotdeauna simbolul începutului unui nou ciclu agrar.

Serbarea plugarului începe cu ascunderea Plugarului în incinta gospodăriei sale, urmată de căutarea lui. După ce este găsit, urmează gătirea cu grâul verde, iar plugarul este apoi urcat pe o grapă de lemn şi purtat spre râu de către ceilalţi feciori. Aici este scufundat cu grapă cu tot de patru ori în cele patru zări.

Plugarul îi stropeşte apoi pe sătenii adunaţi pe malurile râului, dar mai ales pe tinerii care s-au căsătorit în acel an, cu scopul ca gospodăriile şi căsnicia lor să fie rodnice şi îmbelşugate.

Pe străzile din Vad și Cuciulata oamenii au ieșit în număr mare să asiste la la ceremonialul de primăvară.

Pe vremuri, acest obicei era prezent în foarte multe sate ale țării, în cele din Țara Făgărașului: Vad, Veneția, Părău, Comăna, Cuciulata dar și din alte zone: Mureș, Bistrița-Năsăud și Maramureș, în aceeași formă, sau îmbrăcând, de la caz la caz, forme asemănătoare. În perioada comunistă s-a renunțat la această tradiție în foarte multe dintre cazuri.

Satul Vad din comuna Șercaia este printre puținele care a reușit aproape în fiecare an să organizeze acest obicei.

(Cristina Cornilă)