Zltana este un oraș în județul Alba al cărui nume în limba slavă înseamnă aur. Pe vremea romanilor în munții care înconjoară Zlatna se săpa după aur. Apoi au trecut vremurile și s-a epuizat și aurul. Dar prin secolul 18 au venit habsburgii și au descoperit la Zlatna un alt metal rar, telurul, care este de fapt învelișul bombelor nucleare, cum au fost cele de la Hiroshima și Nagasaki. Mai târziu minereul de cupru se extrăgea din Munții Metaliferi și așa a apărut la Zlatna o uzină de prelucrare a cuprului.

În anii ’70 – ‘80, uzina metalurgică din Zlatna avea aproape 10.000 de salariați și producea 15.000 de tone de cupru anual, dar și o serie de substanțe chimice extrem de periculoase, cum ar fi pulberea de aluminiu sau acidul sulfuric. Când ploua la Zlatna, ploua cu acid sulfuric, își amintesc oamenii. Din Munții Apuseni, nu era niciun loc poluat mai tare decât Zltana.

Rezidurile de la uzina de cupru ajungeau în aer și pe sol și afectau totul. Oamenii, când se eliminau gazele de la uzină, intrau în case și închideau ușile. Mulți s-au îmbolnăvit de plămâni, zarzavaturile în grădini se îngălbeneau, iar, dacă purtau haine cu fire de nailon, acestea li se lipeau de piele.

Așa a apărut, din necesitate, un turn de evacuare a gazelor. Un turn gigant a fost construit pe cel mai înalt deal al orașului, Dealul Dudăului, în numai 3 ani. Dacă ar ar trebuisă se facă astăzi în România, nici în două decenii n-ar fi gata: studii de fezabilitate, proiect tehnic, vreo trei licitații anulate, oprirea finanțării, intrarea în faliment a constructorului, schimbarea proiectului, înjumătățirea turnului și așa mai departe...

Turnul are o înălțime de 220 de metri și era legat de fabrica din oraș printr-un tunel de 700 de metri lungime. Tunelul trecea pe sub drumul principal din localitate și urca pe deal la turn. Toate gazele de la combinatul metalurgic erau dirijate prin tunel spre turn și apoi evacuate în atmosferă la înălțime.

Când a fost gata turnul, inginerii au umplut niște baloane cu heliu și le-au dat drumul pe gaura turnului să vadă unde le duce curenții de aer. Au fost surprinși să constate că unele au ajuns până în județele Sibiu și Mureș.

Problema poluării în Zlatna avea de acum rezolvare. Gazele erau evacuate cu mult deasupra orașului, iar oamenii își luau efectiv viețile înapoi.

Turnul este solid și astăzi, chiar dacă nimeni nu-i mai are grija. Exteriorul este din beton și fier, iar la interior este căptușit cu cărămidă. În partea de jos, la bază, este dublu. Treci de primul perete și intri într-o încăpere în care pe mijlocul ei vezi alt turn. Mai trebuie să treci de un zid ca să ajungi în măruntaiele turnului. Când îți ridici privirea, de acolo de jos din a doua încăpere, vezi sus de tot un punct de lumină. Atât de înalt este turnul, că abia îl poți cuprinde cu privirea.

Din turn poți ajunge în tunel. Un tunel făcut din cărămidă, dar scorojit bine pe interior. Cărămida este aproape toată la locul ei, căci nici hoții nu s-au încumetat să-și bage în casă toate elementele din Tabelul lui Mendeleev care au trecut prin tunel, odată cu gazele arse de la combinat. Am mers o bucată prin tunel, dar nu am am coborât până în oraș. Nu știu dacă tunelul este accesibil pe toată lungimea lui de 700 de metri. Din loc în loc au apărut niște ferestre în el, despre care cred că nu existau când a fost proiectat, căci o luau gazele la sănătoasa pe câmp înainte de a ajunge în turn.

Turnul, o rămășiță impresionantă a comunismului, este astăzi obiectiv turistic.

Pe el, la un anunit nivel de înălțime, au apărut niște antene - de telefonie sau televiziune.

Prin exteriorul său, urcă niște scări de metal până la cer, așa pare de jos. Este tentant pentru amatorii de senzații tari. De la 220 de metri înălțime vezi tot orașul și împrejurimile lui. Numai inimă tare să ai.

Până la turn se poate ajunge cu mașina. De teren sau normală. Pe un drum neasfaltat care începe de vizavi de magazinul Penny din oraș.

Eu am trecut prin Zltana, în drum spre altă destinație, venind dinspre Alba Iulia. Turnul se vede pe partea dreaptă a sensului de mers și mi-a atras curiozitatea pe loc. Am întrebat localnicii cum se ajunge acolo și ce fel de construcție industrială este, căci inițial crezusem că era un turn de apă.

(Cristina Cornilă)