Cândva cele mai bogate zone, de unde se extrăgeau metale prețioase, astăzi orășelele din Apuseni au rămas cu un farmec aparte, dar și cu o sărăcie pe măsură. Ar fi trebuit să înscriu pe această listă și Zlatna, care le împărtășește soarta, dar despre Zlatna și interesantul său turn de evacuare a gazelor am scris în alt articol. Mi-au mai rămas de prezentat Abrudul și Câmpeniul, care împreună abia însumează vreo 10.000 de locuitori, dar pe care nu le puteți ocoli când mergeți să vizitați locurile turistice din Apuseni, căci drumul vă duce singur prin ele.
Abrud
Când am ajuns în Abrud, intrând dinspre Zlatna, nimic nu părea să impresioneze. Un orășel minier, cam sărăcăcios, situat de-a lungul unei ape, de la care și-a luat probabil numele.
Dar, după o bucată de mers, am oprit undeva în centrul său, unde se întindea o piațetă ceva mai largă și erau vreo trei biserici. Abrudul de acolo mi-a plăcut, toate clădirile sunt ca la Blaj: cineva însemnat a locuit vreodată în ele. Pe fațetele caselor câte o placă arăta cine a trecut pe acolo. Cei mai mulți sunt revoluționari ai Revoluției din 1848, iar, dacă vreți să vă cumpărați o casă cu istoric pașoptist, am găsit una de vânzare chiar în centru. Scrie pe ea că a fost sediul Revoluției, locul unde s-au întâlnit Nicolae Bălcescu cu Avram Iancu.
Am intrat în Biserica Romano - Catolică, un monument istoric din secolul al XIII-lea, făcută de sași în stil gotic. Pe dinăuntru este o splendoare, chiar dacă exteriorul nu promite mult. De cum intri, te izbește un miros de carte veche și mucegai, și oricât ar părea de ciudat, asta mi-a plăcut la nebunie. De departe, cred că lăcașul acesta de cult este cel mai frumos lucru al Abrudului dacă treci pe acolo ca turist.
Orășelul, în care trăiesc vreo 4.000 de oameni, este plin de clădiri istorice dărăpănate și, numai printr-o minune și cu un super dezvoltat simț civic, acelea mai pot fi puse pe picioare. Dacă Abrudul ar avea soarta Oradiei, care și-a refăcut toate clădirile emblematice cu fonduri externe, ar deveni un veritabil loc turistic din Apuseni.
Un Avram Iancu cu căciulă moțească stă de veghe în mijlocul localității și nu face mutre când oamenii se pun la poze lână el; poate pentru că este un bust sau poate pentru că a văzut prea multe ca să se mai mire de ceva.
Câmpeni
De treci prin Apuseni, drumul te va duce singur și spre acest orășel cu 6.000 de oameni, numit Câmpeni. Poate n-ai auzit de el, că este mic și izolat între munți, dar, dacă ți-a plăcut istoria, numele lui ți-a trecut prin față atunci când ai citit despre Avram Iancu și Revoluția din 1848.
Avram Iancu s-a născut într-un sat din apropiere, dar la Câmpeni și-a stabilit cartierul general. În centrul Câmpeniului a și fost așezată o statuie a lui Avram Iancu călare.
Câmpeniul este liniștit, zona centrală a fost frumos amenajată, iar, dacă vreți să îl vedeți pe tot de sus, urcați la biserica de pe deal. Localnicii o numesc catedrală, iar din cimitirul ei vedeți panoramic orășelul. Cumva, trei din cele patru biserici ale orașului sunt așezate una în vecinătatea celeilalte. Una dintre ele, micuță și veche, pare părăsită, dar mi-a plăcut cel mai mult.
Câmpeniul nu este neapărat ,,vizitabil”, însă sunt împrejurimile sale: comuna Avram Iancu, muntele Găina, Barajul Mihoiești, Roșia Montană, cascada Pișoaia, dealul cu melci etc.
(Cristina Cornilă)














