LOGO2
A fost descoperită a 13-a zodie… Horoscopul e greșit cu o zodie… Chiar așa?
1413 vizualizari

Am auzit sau am citit de atâtea ori aceste minunǎţii, ultima oarǎ într-un reportaj prezentat la o emisiune de ştiri din data de 9 septembrie 2025, încât m-am hotǎrât sǎ explic cât mai simplu şi mai pe înţeles de ce nu este aşa.

Deşi în emisiunea respectivǎ, ca şi în multe altele, astronomii intervievaţi insistǎ cǎ aşa ceva nu este adevǎrat şi chiar explicǎ mişcarea de precesie a echinocţiilor, nu au cum sǎ se facǎ înţeleşi într-un timp atât de scurt, aşa cǎ privitorul rǎmâne tot cu prima afirmaţie a reportajului, cǎ „s-a dat peste cap Zodiacul”, cǎ „astronomii au descoperit acum o a treisprezecea constelaţie zodiacalǎ” şi cu afirmaţiile bombastice ale celorlalţi intervenienţi.

De aceea în continuare voi încerca sǎ explic cât mai pe înţeles care e situaţia cu aceastǎ aşa-zisǎ „a treisprezecea zodie” şi cu aşa-zisa „schimbare a zodiilor”.

Privite de pe Pământ, unele stele par grupate, alcătuind chiar figuri cu o anumită semnificaţie, după care au şi fost denumite, în general cu nume de personaje mitice, animale sau obiecte.

Ca urmare, în timp, pe toată bolta cerească au fost identificate grupări de stele strălucitoare care au primit diferite nume, acestea fiind constelaţiile, iar pe măsură ce au fost descoperite alte stele, acestea au fost atribuite uneia sau alteia dintre constelaţii.

Dar la un moment dat a devenit necesar ca întreaga sferă cerească să fie împărţită foarte clar în zone distincte, atribuite câte unei constelaţii. Astfel, în anul 1922, la Congresul Uniunii Astronomice Internaţionale, s-a hotǎrât ca bolta cerească sǎ fie  împărţită într-un număr de 88 constelaţii, stabilindu-se graniţe de-a lungul meridianelor şi paralelelor cereşti (acestea sunt definite în raport cu axa Pǎmântului şi cu planul ecuatorului pǎmântesc – coordonate ecuatoriale).

Popovici, C. – Astronomia – manual pentru clasa a XII-a realǎ, Ed. Did. şi Pedag. Bucureşti, 1963

 

Sǎ mai precizǎm faptul cǎ existǎ şi coordonate ecliptice – în raportul cu planul şi axa eclipticii – mult mai stabile în timp, dar cum observaţiile se fac de cǎtre observatori aflaţi pe Pǎmânt (a cǎrui axǎ de rotaţie indicǎ Polul Nord ceresc), este preferabil sistemul de coordonate ecuatoriale (în raport cu planul de revoluţie a Pǎmântului).

Important este faptul cǎ prin stabilirea exactǎ a graniţelor dintre constelaţii (care pânǎ acum erau vag definite, dupǎ cum erau grupate stelele, neavând graniţe clare între ele), acum ecliptica trece prin 13 constelaţii: alǎturi de cele 12 constelaţii zodiacale cunoscute apare şi constelaţia Ofiucul, plasatǎ între Scorpion şi Capricorn (parcursǎ de Soare chiar într-o duratǎ de timp mai mare decât în cazul Scorpionului).

Alexescu, M. – Invitaţie la Planetariu, Ed. Ion Creangǎ, Bucureşti, 1989

Acestea sunt constelaţiile zodiacale, cu adevǎrat în numǎr de 13, dar ele sunt altceva decât „zodiile” şi aici este toatǎ neînţelegerea.

Astfel, în tradiţie un loc aparte îl reprezintă cele 12 constelaţii zodiacale (denumirea provine de la cuvântul grecesc zodion - animal, deoarece majoritatea acestor constelaţii au nume de animale), acestea fiind acele constelaţii în dreptul cărora, privit de pe Pământ, Soarele se află la un moment dat (deci prin dreptul cărora trece Soarele).

Zodiacul reprezintă zona sferică dispusă de o parte şi de alta a eclipticii (locul geometric al punctelor de pe bolta cerească în care aceasta este intersectată de dreapta ce uneşte centrul Pământului cu centrul Soarelui) până la ±8,5°, deoarece prin această zonă sferică îşi urmează drumul printre stele nu numai Soarele, ci şi cele 5 planete ce erau vizibile încă din antichitate (Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn) şi Luna.

Aceasta se explică prin faptul că aceste corpuri cereşti orbitează (Luna în jurul Pământului, iar planetele în jurul Soarelui) în planuri foarte puţin înclinate faţă de planul orbital al Pământului: cele mai mari diferenţe le prezintă Mercur (7°), Luna (5,1°) şi Venus (3,4°). Celelalte planete (Marte, Jupiter, Saturn) orbitează foarte aproape de ecliptică, planurile lor de revoluţie fiind practic identice cu al Pământului.

Încǎ din antichitate, anul calendaristic a fost împǎrţit în 12 perioade de timp aproximativ egale, denumite dupǎ numele constelaţiilor în direcţia cǎrora era Soarele în perioada respectivǎ: Berbec, Taur, ... Peşti.

La momentul actual, când se utilizeazǎ calendarul gregorian, cu un numǎr de 365 sau 366 de zile, aceste 12 perioade sunt aproape egale, având un numǎr de 29, 30 sau 31 de zile fiecare. Ele încep din data de 21 martie, datǎ corespunzǎtoare sau apropiatǎ de echinocţiul de primǎvarǎ.

Ca urmare, ca sǎ înţelegem lucrurile, le putem numi „douǎsprezecimi cvasiegale ale anului calendaristic”.

Deci, nu sunt 13 zodii, sunt tot cele 12 zodii tradiţionale, adicǎ perioade de timp de cca o lunǎ, aşa cum au fost stabilite prin tradiţie.

Mişcarea de precesie a echinocţiilor pe care o execută Pământul cu o periodicitate de cca 26.000 ani (în care axa Pǎmântului realizeazǎ o mişcare de giraţie, în sens invers mişcǎrii de rotaţie în jurul axei proprii, descriind un con cu unghiul la vârf de 2 x 23.5°), are douǎ efecte principale:

- Polul Nord ceresc se modifică în timp, deci se produce schimbarea stelei care joacă, un timp, rolul de Stea Polară (ex., peste 8000 de ani va fi rândul stelei Deneb din constelaţia Lebăda, pentru ca peste 10000 de ani rolul să fie preluat de steaua Vega din constelaţia Lira, etc.); aceasta impune “actualizarea” coordonatelor astronomice ecuatoriale: la fiecare 50 de ani acestea se schimbă, pentru a se corecta în funcţie de noua poziţie a axei polilor cereşti, care coincide cu axa polilor Pământului.

- echinocţiul de primavarǎ şi echinocţiul de toamnǎ retrogradeazǎ constant pe eclipticǎ, pǎrând cǎ „ies în întâmpinarea Soarelui”, de unde şi numele atribuit acestei mişcǎri: precesia echinocţiilor, ceea ce a fǎcut ca în cei peste 2000 de ani care au trecut sǎ se producǎ un defazaj al acestor perioade cvasiegale de timp (zodii) de cca 30 de zile, deci... chiar cu o zodie!

prelucrare dupǎ https://ro.meteorologiaenred.com

Acest lucru poate fi verificat prin simpla observare a cerului înainte de a se lumina de ziuǎ: spre Rǎsǎrit, în zona unde urmeazǎ sǎ rǎsarǎ Soarele vom observa nu constelaţia zodiacalǎ pe care o ştim de la Horoscop, ci constelaţia zodiacalǎ anterioarǎ în Horoscop. Adicǎ, de ex., cine se considerǎ nativ în Leu va observa de ziua sa de naştere cǎ Soarele rǎsare acolo unde pe cer este constelaţia Rac.

Şi împreunǎ cu aceastǎ constelaţie Soarele va evolua pe cer timp de cca o lunǎ (adicǎ timp de o zodie!), dar poate fi observat acest lucru doar în timpul unei eclipse totale de Soare. Iatǎ cazul discutat mai sus chiar în timpul ultimei eclipse totale de Soare vizibilǎ în ţara noastrǎ, din 11 august 1999.

prelucrare dupǎ https://astro-urseanu.ro/harta-cerului

 

Se vede foarte clar cǎ Soarele este plasat între constelaţiile zodiacale Leu şi Rac (adicǎ la sfârşitul zodiei Rac), nicidecum între constelaţiile Leu şi Fecioarǎ (care ar corespunde sfârşitului zodiei Leu, aşa cum e ea definitǎ ca perioadǎ de timp prin tradiţie)

Deci nu trebuie sǎ luǎm în calcul aceastǎ schimbare constantǎ a poziţiei constelaţiilor zodiacale în raport cu Soarele, ţinem cont de zodii ca perioade de timp ce ţin pasul cu anul calendaristic (încep mereu cu 21 Martie – zodia Berbecul).

Dar o întrebare persistǎ, totuşi: are rost sǎ ţinem cont de aceste zodii, au ele vreo semnificaţie, vreo influenţǎ asupra noastrǎ? Aici rǎspunsul trebuie sǎ se refere la Horoscop, dar şi la astrograma folositǎ în astrologie.

Astfel, nu se poate contesta faptul cǎ se observǎ o corelaţie între personalitatea oamenilor (temperamentul în principal, şi, într-o anumitǎ proporţie, şi caracterul) şi datele de nastere.

Ce ar putea influenţa aceste caracteristici „din naştere”, în afarǎ de factorul genetic? Trebuie sǎ fim de acord cǎ doar mǎrimea şi modul de variaţie al gravitaţiei şi al iluminǎrii pot intra în calcul.

În ceea ce priveşte gravitaţia, sigurele corpuri cereşti ce creazǎ forţe de gravitaţie semnificative sunt doar Soarele şi Luna (gravitaţia exercitatǎ de planete este foarte micǎ, iar cea exercitatǎ de stele este practic inexistentǎ). Cum orbita Soarelui e aproape circularǎ, forţa de gravitaţie a acestuia practic nu variazǎ în timpul sarcinii femeii. Forţa de gravitaţie a lunii variazǎ sensibil într-un loc de pe Pǎmânt (dovadǎ, mareele oceanice), dar deoarece în perioada unei sarcini se produc 9 cicluri lunare, e clar cǎ nu pot apare diferenţe pentru date de naştere diferite.

Rǎmâne de discutat doar iluminarea locului respectiv: aceasta are influenţǎ, într-adevǎr, prin succesiunea anotimpurilor cu o ciclicitate de un an, perioadǎ comparabilǎ cu perioada de sarcinǎ. Şi, trebuie sǎ acceptǎm cǎ o sarcinǎ în perioada toamnǎ – iarnǎ – primǎvarǎ beneficiazǎ de altǎ iluminare, de altǎ cǎldurǎ, faţǎ de o sarcinǎ în perioada primǎvarǎ – varǎ – toamnǎ, factor ce poate fi, într-o oarecare mǎsurǎ, determinant pentru personalitatea noului-nǎscut.

Ar mai putea fi acceptat faptul cǎ existǎ o predispoziţie a nativilor pentru anumite relaţii afective cu nativi din anumite zodii. Dar mai mult de atât, cu siguranţǎ nu este.

Dar dincolo de aceste lucruri (corelaţia între data naşterii şi personalitate - care este destul de vagǎ, însǎ), cu siguranţǎ nu este nimic realist: şi prezicerile Horoscopului şi cele bazate pe astrogramǎ nu sunt decât pure invenţii. De exemplu, auzim frecvent sintagma „Mercur retrograd”, de parcǎ ar fi ceva excepţional: nu este deloc aşa, în 20% din timp Mercur are o mişcare retrogradǎ în Zodiac, iar acest lucru se produce de de 3-4 ori pe an.

Mai trebuie precizat urmǎtorul lucru: astrograma se obţine prin împǎrţirea absolut exactǎ a anului tropic şi precizarea poziţiilor Soarelui, Lunii şi planetelor, în funcţie de zi, orǎ şi de loc  – da, pânǎ aici este astronomie, într-adevǎr. Dar mai departe nu este decât un complex joc geometric, ce analizeazǎ poziţiile relative ale diverselor componente (sextil, careu, trigon...) - cum e la pocker (chintǎ, ful, careu...), care este un joc mult mai simplu, însǎ.

Foarte exactǎ astrograma, dar conduce şi la, sǎ-i zicem, inadvertenţǎ: pentru nativii din zilele marginale ale zodiilor Horoscopului este posibil ca într-un an aceştia sǎ se regǎseascǎ într-o zodie a astrogramei, în alt an sǎ fie în zodia învecinatǎ!

Concluzia finalǎ este urmǎtoarea: constelaţiile zodiacale nu au nicio influenţǎ asupra oamenilor (şi nicio stea, doar Soarele – steaua noastrǎ!), iar dacǎ cineva acceptǎ aceste jocuri, sǎ ştie cǎ aceste „zodii” sunt perioade de timp, stabilite în raport cu echinocţiul de primavarǎ:

– sunt cvasidouǎsprezecimi ale anului calendaristic, începând cu 21 martie - în cazul Hososcopolui;

- sunt douǎsprezecimi exacte ale anului tropic, începând din momentul exact al echinocţiului  - în cazul astrogramei.

 
Alexandru Boroiu - la primirea titlului de cetățean de onoare al Făgărașului
 

Şi mai trebuie sǎ ştim cǎ în 26000 de ani (mai exact, 25770 de ani - perioada de precesie), echinocţiile (de primǎvarǎ şi de toamnǎ) parcurg toatǎ ecliptica, deci trec prin toate cele 13 constelaţii zodiacale. Şi, la fel, pentru o anume zi de naştere Soarele va fi la fiecare 2000 de ani în urmǎtoarea constelaţie zodiacalǎ. Pentru un orizont de timp de sute de mii de ani constelaţiile zodiacale vor rǎmâne aceleaşi (poziţia eclipticii se va modifica extrem de lent pe bolta cereascǎ).

Şi cu siguranţǎ vor rǎmâne neschimbate şi cele 12 unitǎţi de timp numite zodii, atâta timp cât se menţine calendarul actual.

   

(prof. habil. dr. ing. Alexandru BOROIU)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *