Când mă ia câte un dor de ducă, mă uit pe la prețurile zborurilor. Și unde văd preț ieftin, acolo îmi iau bilet! Condiția este să nu fi fost acolo sau să fi fost cu foarte mulți ani în urmă, încât să merite o repetiție. De data aceastam fiind vacanța copiilor, am fugit pentru câteva zile într-o scurtă călătorie în Suedia. După prima zi la Stockholm, mă-ntreb de ce nu am văzut orașul ăsta până acum?!

Este la ani lumină depărtare de noi și chiar și de așteptările mele despre el.

Capitala Suediei este așezată armonios pe nu mai puțin de 14 insule, legate toate între ele prin poduri auto, feroviare și pietonale. Dacă mama constructorilor de șosele nu s-a născut aici, nu știu de unde ar putea fi. Marea Baltică intră până în venele orașului, vă dați seama ce poduri și șosele sunt pe aici ca să fie deplasarea ca și cum totul ar fi pe uscat!

Apoi, iluminatul orașului este ceva aproape de neînțeles. Fie suedezii au energia electrică aproape pe gratis, fie au un venit atât de ridicat, încât niciodată în țara asta nu se stinge nimic. Noaptea este un spectacol pe la ei, probabil de la faptul că multe luni pe an nordicii au puține ore de lumină la dispoziție, așa că fac cumva să nu simtă lipsa ei și în completare își fac singuri lumină, nu naturală, ci din rețea. Dacă n-aș fi știut că Thomas Edison, inventatorul becului, era american la origini, l-aș fi plasat în mijlocul Stockholm-ului.

În Suedia nu există un salariu minim prevăzut printr-o lege, ci negociat la nivelul contractelor colective. Țara nu a trecut la moneda euro, deși este în UE, are coroane suedeze. Un leu de-al nostru este 2,16 coroane de-ale lor. Veniți cu un card aici și nu este nevoie să aveți coroane, peste tot se plătește cu cardul.

Un mic amănunt incomod trebuie să vă împărtășesc, dar să nu vă descurajați în a veni aici: Wizz-ul aterizează pe un aeroport aflat la vreo 120 de km distanță - Skvasta. Mai sunt două aeroporturi la mai puțini kilometri de oraș, dar companiile low-cost nu au ce căuta pe acolo. De la Skavsta am ajuns în Gara Centrală din Stockholm cu un autocar, într-o oră și jumătate, plătind un bilet de 127 lei (conversia coroanei).

Am luat un hotel la 1 km de Gara Centrală, din lanțul Best Western, căutat intenționat în această zonă ca să ne putem mișca ușor. Micul dejun a fost, spre încântarea mea, o oglindă a bucătăriei suedeze, cu chiftele de elan, hering, salate nordice.

În țara asta s-au născut brandurile Ikea, H&M, Ericsson, Volvo, Scania, Electrolux, Spotify, Minecraft. Tot de aici au venit Abba și Roxette.

După aceste trei zile și patru nopți în capitala Suediei, am rămas cu o foarte plăcută impresie despre țara aceasta și oamenii care o populează.

Prima zi

Cazarea noastră a fost într-o zonă conectată cu gara principală a orașului. Best Western an Hotel se numește și ajungeam acolo pe jos de la gară. Hotelul era modern, dar avea camere mici și cu baie din sticlă, așa că aveți grijă cu cine vă însoțiți în cameră, că sticla de la baie, deși cu model pe ea, era destul de transparentă.

În prima zi am mers doar pe jos de la hotel și am văzut partea centrală a capitalei. Am văzut clădiri emblematice și vechi din Stockholm, de la cea a Primăriei, la sediul Parlamentului, la Palatul Regal, o salbă-ntreagă de biserici, Muzeul Premiului Nobel, centrul vechi Gamla Stan etc.

Indiferent cât de vechi sunt construcțiile, nu există nicio tencuială căzută, nicio fisură pe vreo fațadă, nici un scoc desfăcut. Totul este foarte bine întreținut, cu grijă pentru culoare, detalii și pentru îmbinarea medievalului cu stilul modern și sticla.

Clădirea Primăriei ne-a ieșit prima în cale. Din cărămidă de culoare roșie, are o anumită prestanță, se vede de la depărtare și curtea ei se poate vizita gratuit. Pentru interior se plătește bilet de intrare și în cadrul circuitului veți ajunge în renumitul Salon Albastru, acolo unde se înmânează efectiv premiile Nobel. Din curtea interioară, dacă treceți pe sub niște arcade, veți ajunge direct la Marea Baltică, acolo unde sunt amenajate scări din ciment și unde turiștii stau și admiră priveliștea. Îmi imaginez că chiar funcționarii din administrația locală ies la un sandwich în pauza de prânz.

Am calculat să stăm la Primărie atâta timp cât să prindem apoi schimbarea gărzii de la Palatul Regal (Royal Palace). Ceremonialul a început la ora 13.15, dar pe timpul verii se desfășoară cu vreo jumătate de oră mai devreme. Găsiți programul pe site-ul oficial. Oamenii se adună pe latura de nord a Palatului și așteaptă să înceapă spectacolul. Căci este un adevărat spectacol, care durează circa 40 de minute și începe cu mult înainte pe străzi ca gărzile să intre în palat. Palatul are 600 de camere împărțite pe 11 etaje, multe dintre ele transformate în muzeu, iar familia regală nu mai locuiește acolo.

Imediat lângă Palat veți găsi și Muzeul Premiului Nobel, din care puteți afla că aceste premii au fost create de inventatorul dinamitei, suedezul Alfred Nobel. Acesta a lăsat prin testament ca averea sa și veniturile produse din ea să fie oferite anual sub formă de premii unor oameni excepționali care au adus în anul precedent diverse servicii umanității.

Spre seară (la ora 17.00 deja se întunecă la început de noiembrie) am ajuns la un lift de sticlă situat în apropierea hotelului Hilton, cu care poți urca gratis până la o platformă de pe care vezi o parte din capitală de la înălțime.

Am încheiat ziua cu câțiva kilometri la bord și cu sentimentul că cei 10 milioane de suedezi chiar locuiesc într-o țară frumoasă.

 

Ziua a 2-a

În a doua zi din vacanța mea suedeză am fost în Uppsala, un oraș universitar, aflat la vreo 70 km nord de capitală. Citisem câte ceva de acasă despre el și știam că aici a fost înfințată acum o jumătate de mileniu prima universitate din țară și, totodată, din toate țările nordice.

Când am ajuns acolo, nu numai că n-am văzut picior de student, dar părea că toată populația orașului fusese deportată. Orașul îți dădea senzația că este pustiu, dar romantic. Toată cromatica toamnei se îmbina perfect cu clădirile importante din Uppsala: castelul și catedrala.

Mai târziu, când am ajuns pe străzile centrale cu magazine, au apărut și locuitorii.

12 regi ai Suediei au fost încoronați în castelul de acolo și vreo câțiva își dorm și ultimul somn în catedrala din Uppsala, catedrală care este cea mai mare din Scandinavia: 120 de metri lungime și tot atâta înălțime. Cum toate în Uppsala sunt cele mai mari ori cele mai vechi, trebuie să vă spun că am găsit și cele mai mari nuscele, pe care poate le știți sub denumirea de brândușe. Am cules vreo două doar ca să le măsor și să mă mir, căci nu mai văzusem flori din astea înalte de 40 cm, de păreau precum Guliver în țara piticilor.

Cât privește prestigioasa universitate cu 50.000 de studenți, am avut privilegiul să îi calc pragul. În clădirea să principală, situată în apropierea catedralei, am găsit o aulă aurită, multe săli de clasă și un mozaic care avea puterea să te hipnotizeze dacă îți urmăreai cu privirea pașii de pe el. Toată înfățișarea sobră a universității te duce cu gândul la vremurile când îi frecventau cursurile oameni de știință precum Anders Celsius (fizicianul care a creat scara de temperatură care îi poartă numele și care mai apoi a predat astronomia la Uppsala) sau Carl Linnaeus (părintele taxonomiei moderne). Pe lângă ei, nu știu câți laureați ai premiului Nobel au absolvit universitatea aceasta!

Uppsala are un aer liniștitor și aduce a sătuc nordic, dacă o străbați agale de-a lungul apei. Un râu trece chiar prin inima orașului și marginile sale sunt amenajate cu pontoane de lemn, iar din loc în loc poate fi traversat pe diverse poduri, unele medievale, altele din zilele noastre.

Înspre finalul zilei am ajuns și pe străzile populare ale orașului, unde oamenii (ăia deportați cum păreau de dimineață) fuseseră puși la loc în micul lor oraș. Acum erau ca într-un furnicar, ieșeau dintr-un magazin, intrau în altul.

 

Ziua a 3-a

Capitala Suediei este așezată, cum v-am spus la început, pe 14 insule. Una dintre insule, Djurgarden, este ocupată de muzee, parcuri de distracții, circuri etc. Primul muzeu pe care l-am văzut și care este, pare-se, într-un top al muzeelor din Scandinavia, este Muzeul Vasa. Deși nu este mare, obiectul său principal este foarte atractiv pentru toate categoriile de turiști.

Muzeul prezintă corabia Vasa și povestea ei incredibilă întinsă pe aproape patru secole. Interesant este că întreaga clădire care adăpostește bunul național al Suediei a fost construită în jurul navei și nu nava adusă în interiorul ei.

Vasul are o poveste aproape tragi-comică; a fost cea mai glorioasă corabie a unui rege, încărcată până la refuz cu oameni și tunuri de luptă și decorată cu mai multe statui decât oricare alta. După lansarea la apă, de la atâtea greutăți, s-a scufundat aproape de mal. A stat trei secole în apa rece și sărată până când a fost scoasă la suprafață aproape intactă.

Regele Gustav al II-lea Adolf era un fel de Napoleon al Nordului. Cucerea și se bătea cu toate popoarele din jur: cu polonezii, cu danezii, cu finlandezii și norvegienii. Pe vremea lui, Suedia era un imperiu și stăpânea și părți din țările enumerate mai sus. Dar populația nu era deloc numeroasă: 1 milion de locuitori, pe când astăzi are 10 milioane.

Din ambiția lui și din a arăta cine e stăpânul Mării Baltice, s-a construit vasul de război. Toate statuile de pe vas arătau importanța lui Gustav și faptul că Dumnezeu este de partea lui. Dar Dumnezeu s-a plictisit să-i țină partea în luptă și și-a luat mâna de pe emblema flotei suedeze. La 20 de minute după ce a ieșit în larg din portul Stockholm, corabia s-a dus la fund. Cu tot cu vreo 30 de oameni și cam tot atâtea tunuri. Era la 1.300 de metri de uscat. Se întâmpla în 1628.

În 1961 a fost scoasă la suprafață în urma unei complexe expediții. Peste 90% din navă este originală, au fost refăcute niște statui, schimbate cuiele de fier care s-au corodat, înlocuite niște podele și montate alte frânghii în locul originalelor.

După tragedie, s-a format o comisie să tragă la răspundere un vinovat. Cum comisia era condusă de un nobil suedez apropiat al regelui, vinovatul a fost găsit în persoana arhitectului.

Muzeul este vizitat anual de 1,5 milioane de turiști.

ABBA este una dintre formațiile mele preferate din toate timpurile. O ascult din copilărie și încă mai cred că muzica lor va avea același farmec și peste 50 de ani. Așa că, atunci când am avut posibilitatea să văd și muzeul ABBA din Suedia, nu m-am gândit de două ori.

Toți cei 4 membri au crescut și locuit în Suedia, chiar dacă unul dintre ei s-a născut în Norvegia:

- Agnetha (blonda) - născută în 1950 în Suedia

- Frida (roșcata) - născută în 1945 în Norvegia

- Bjorn (blond) - născut în 1945 în Suedia

- Benny (șaten) - născut în 1946 în Suedia

Muzeul prezintă viața și cariera lor, atât împreună, cât și separat, și este un muzeu interactiv unde poți cânta la microfon, poți asculta la căști, te îmbraci ca ei, te urci în mașinile de turneu și chiar într-un elicopter simulat.

Membrii formației au format două cupluri căsătorite, dar ambele cupluri s-au despărțit înainte de destrămarea trupei. Agnetha și Bjorn au fost căsătoriți 8 ani și au avut doi copii. Frida și Benny au fost căsătoriți 3 ani, dar au avut o relație de câțiva ani și înainte de căsătorie. Formația s-a destrămat oficial în 1982 și s-a mai reunit începând cu 2010 pentru câțiva ani, întrucât toți cei patru au păstrat o relație bună după divorțuri.

Astăzi, trei dintre ei locuiesc în continuare în Suedia, numai Frida trăiește în Elveția și este mai retrasă din viața publică.

În cea de-a patra zi a călătoriei, efectiv numai am călătorit: de la hotel la gara centrală, de la gară la aeroportul Skavsta, apoi la aeroportul Otopeni, apoi de la București la Făgăraș, pe celebrul DN1 unde am mers porțiuni întregi cu 2 km/h din cauza aglomerației nejustificate dintr-o zi lucrătoare de miercuri.

   

(CRISTINA CORNILĂ)