Guvernul Rusiei a vândut aproape 75% din rezervele suverane de aur din Fondul Național de Avuție (NWF) în ultimii trei ani, folosind metalul prețios pentru a susține bugetul de stat, finanțarea băncilor de stat, proiecte mari de infrastructură și, mai ales, costurile legate de războiul din Ucraina, arată date recente citate de The Moscow Times și alte surse internaționale.
Aurul — soluția de urgență în fața sancțiunilor și a prăbușirii veniturilor
Pe fondul sancțiunilor occidentale tot mai stricte și al unei scăderi semnificative a veniturilor din petrol și gaze — principalul motor economic al Rusiei — aurul a devenit „resursa de ultimă instanță” pentru Kremlin. Volumul de aur deținut de NWF a scăzut cu aproximativ 71% între 2022 și începutul lui 2026: de la 554,9 tone la doar circa 160,2 tone.
Ministerul de Finanțe de la Moscova a vândut aur din NWF aproape în fiecare lună în 2023 și 2024, transformând rezerve considerate odinioară „intangibile” într-o sursă de lichidități pentru finanțarea cheltuielilor curente.
Scumpirea aurului nu oprește declinul rezervelor
Deși prețul aurului a atins niveluri ridicate la nivel global — ceea ce a dus la o valoare totală a rezervelor de aur estimate la peste 326 de miliarde de dolari conform unor rapoarte recente — cantitatea fizică de aur din NWF a scăzut abrupt din cauza vânzărilor continue pentru acoperirea deficitului bugetar și susținerea bugetului de război.
Pe lângă epuizarea aurului din NWF, deficitul bugetar rusesc a atins niveluri record — peste 5,6 trilioane de ruble în 2025 — în contextul în care veniturile din petrol și gaze s-au prăbușit sub nivelurile planificate, obligând Kremlinul să recurgă la măsuri de urgență, inclusiv lichidarea rezervelor.
Deși NWF este încă oficial prezentat ca o plasă de siguranță financiară, experții avertizează că, în condițiile actuale, fondul ar putea fi practic gol până la final de 2026, dacă trendul epuizării continuă și dacă prețurile petrolului și gazelor nu se recuperează semnificativ.
Vânzarea accelerată a aurului din Fondul Național de Avuție arată cât de mult s-a erodat „plasa de siguranță” economică a Rusiei sub presiunea sancțiunilor și a costurilor războiului, transformând odată celebrul pilon de stabilitate într-un instrument de finanțare pe termen scurt, dar cu costuri pe termen lung.
