Toată lumea știe de Mânăstirea ,,Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, dar foarte puțin cunoscută este legătura ei cu Regele Mihai. Mânăstirea îl are drept ctitor pe Regele Mihai. Ea a fost sfințită, după restaurare, în anul 1947, chiar în prezența Regelui Mihai. Regele s-a întors să o vadă în 1997. În interiorul bisericii vechi, în dreapta intrării, îl veți găsi pictat pe Rege, în uniformă militară și cu mantie regală.
În anul 1997, Regele Mihai şi Regina Ana au popsit la Mânăstirea ,,Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus şi au asistat la slujba de aici. Regele a fost primit în altarul bisericii mari a mănăstirii pe uşile împărăteşti. Acest drept îl au, conform regulilor bisericeşti, doar clericii şi monarhii în funcţie.
Pe unul dintre pereții bisericii vechi ai Mânăstirii ,,Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus este pictat portretul Regelui Mihai I.
Puțină lume este atentă la acest amănunt când pășește în lăcașul de cult.
Cei mai mulți care au trecut pragul acestei biserici nu au băgat de seamă pictura de după ușă.
Regele este înfățișat în uniformă militară, acoperită cu o mantie care poartă însemnele regalității. Portretul său este însoțit de explicația: ,,M. S. Mihai I Regele României.”
Pictura datează din anii ’40, când Regele Mihai se afla pe tronul țării, ca urmare a abdicării tatălui său, Carol al II-lea.
În 1947, Majestatea Sa Regele Mihai a vizitat Mânăstirea ctitorită de Constantin Brâncoveanu. În acea perioadă din obștea Mânăstirii încă făcea parte și părintele Arsenie Boca.
Regele Mihai I a fost socotit un al doilea ctitor al Mânăstirii, după Constantin Brâncoveanu.
10 Mai, Ziua Regelui
Ziua de 10 Mai ocupă un loc unic în istoria României, fiind una dintre puținele date care au reunit, de-a lungul timpului, trei semnificații majore: începutul domniei lui Carol I, proclamarea independenței și încoronarea primului rege al României. Pentru aproape 70 de ani, această zi a fost chiar Ziua Națională a României, sărbătorită oficial între 1866–1916 și 1918–1947.
La 10 mai 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen sosește la București și depune jurământul ca domnitor al României, moment care marchează începutul modernizării statului român. Tot în jurul acestei date se leagă și un alt eveniment fundamental: declarația de independență față de Imperiul Otoman, adoptată de Parlament la 9 mai 1877 și proclamată oficial de guvern în ziua următoare. Astfel, 10 Mai devine simbolul independenței și al afirmării României pe scena internațională.
În 1881, aceeași zi este consacrată prin ceremonia de încoronare a regelui Carol I, odată cu transformarea României în regat. Timp de decenii, 10 Mai a fost sărbătorită în întreaga țară prin parade, ceremonii oficiale și manifestări publice, fiind percepută ca o zi a unității și identității naționale.
După 1917, în contextul ocupației germane, sărbătoarea este suspendată temporar, iar în 1947 este interzisă definitiv de regimul comunist, odată cu abdicarea forțată a regelui Mihai I și instaurarea republicii. Timp de aproape jumătate de secol, 10 Mai rămâne o dată ștearsă din calendarul oficial, dar păstrată în memoria istorică.
După 1989, semnificația zilei revine treptat în atenția publică. În 2015, prin Legea nr. 103, Parlamentul stabilește că 10 Mai este sărbătoare națională, fără a preciza o denumire oficială, însă în spațiul public este folosit termenul de „Ziua Regalității”. Ulterior, în 2021, Legea nr. 189 redefinește data ca Ziua Independenței Naționale a României, menținând statutul de sărbătoare națională, dar lucrătoare.
Astăzi, 10 Mai rămâne o zi cu o încărcătură istorică aparte, în care se suprapun tradiția monarhică, memoria independenței și reflecția asupra identității naționale. Indiferent de interpretarea oficială, data continuă să fie un reper al istoriei moderne a României și un moment de recuperare a unei părți importante din patrimoniul său simbolic.
(CRIASTINA CORNILĂ)