Într-o zonă în care cartofii, porumbul sau cerealele sunt culturile obișnuite, o familie din satul Mărgineni, de lângă Făgăraș, a ales un drum mai puțin umblat: cultivarea usturoiului pe suprafețe mari. Georgiana Lie (34 de ani), angajată la Camera de Comerț, și soțul ei, George Lie (39 de ani), pompier, își petrec aproape tot timpul liber pe câmp, alături de părinții lor, încercând să demonstreze că și în Țara Făgărașului se poate produce usturoi de calitate.

Cei doi cresc împreună o fetiță de 10 ani și un băiat de 6 ani și spun că agricultura a devenit o adevărată pasiune pentru întreaga familie.

Puțini știu că usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate de om. Originar din Asia Centrală, acesta era folosit în urmă cu peste 5.000 de ani de egipteni, greci și romani, atât ca aliment, cât și ca plantă medicinală. În România, usturoiul este cultivat de sute de ani, iar localități precum Copălău, din județul Botoșani, au devenit adevărate simboluri ale acestei culturi.

De la ferma de vaci la cultura de usturoi

Înainte de a cultiva usturoi, familia Lie a avut o fermă de vaci de lapte. Munca era însă atât de grea, încât au decis să renunțe și să caute o altă activitate agricolă. „Am avut o fermă de vaci de lapte și am muncit enorm. Era o activitate care nu îți lăsa nici sărbători, nici concedii, nici weekenduri. În 2023 am hotărât să încercăm cultura de usturoi. Primul an a fost un eșec total, nu s-a făcut aproape nimic. Mulți ar fi renunțat atunci, dar noi am spus că trebuie să înțelegem unde am greșit și să mergem mai departe.”, povestește Georgiana Lie.

În 2024 au avut curajul să mărească suprafața cultivată la 1,2 hectare. Rezultatul a fost impresionant: câteva tone de usturoi de pe aproape un hectar. Diferența de suprafață de pe care nu au cules nimic are o explicație. Terenul era amplasat la ieșirea din Mărgineni spre Sebeș, chiar lângă drumul principal, iar numeroși oameni opreau și își luau usturoi direct din câmp. Așa că nu toată cultura a ajuns în acel an în magazie.

„Am avut o producție foarte frumoasă, dar și multe pierderi din cauza furturilor. Era suficient să oprească cineva mașina și să plece cu câteva legături. Când se întâmpla asta de mai multe ori pe zi, pierderile deveneau importante. Chiar și așa, cele vreo opt tone obținute de-a lungul timpului ne-au demonstrat că putem face usturoi și în zona noastră.”, povestește Georgiana.

Succesul nu a fost însă de lungă durată. În 2025 au cultivat din nou o suprafață mare, un hectar, însă au mutat terenul într-o altă zonă. Solul de aici s-a dovedit foarte acid, iar producția a fost compromisă aproape în totalitate. Familia crede că atât calitatea terenului, cât și sămânța folosită au contribuit la eșec. Al doilea eșec la număr și fără nicio descurajare.

Mii de căței desfăcuți manual și tone de usturoi culese cu mâna

În toamna anului 2025 au plantat din nou usturoi, de această dată pe 80 de ari. Au folosit două soiuri: Andrei, provenit din satul Dolj, județul Tulcea, și un soi autohton din Copălău, județul Botoșani, ușor de recunoscut datorită culorii sale roșiatice.

Plantarea a început în luna octombrie anul trecut. Înainte ca fiecare cățel să ajungă în pământ, el trebuie desfăcut manual. Sunt desfăcute astfel câteva sute de kilograme de usturoi, pentru ca peste câteva luni familia să poată recolta câteva tone. După plantare este aplicat un tratament de fertilizare pentru dezvoltarea rădăcinilor înainte de venirea înghețului.

Primăvara începe munca grea: două sau chiar trei săpături manuale, urmate de tratamente fitosanitare omologate pentru combaterea dăunătorilor, în special viermele de sârmă și musca cepei.

„Toată lumea vede doar usturoiul din piață, dar foarte puțini își imaginează câtă muncă este până ajunge acolo. Desfacem manual sute de kilograme de căței, săpăm cultura de două-trei ori, apoi recoltăm tot manual. Este o muncă enormă, dar atunci când vezi rezultatul uiți de oboseală.”, spune tânăra.

Recoltarea se face tot manual. George Lie a construit un dispozitiv cu o lamă care ridică pământul și scoate usturoiul la suprafață. Înainte de această invenție, o parte importantă din producție rămânea îngropată sau era acoperită din nou cu pământ. Însă culegerea usturoiul se face în mare parte tot de mână.

După recoltare, usturoiul este depozitat în șura familiei din Mărgineni, unde este aerisit cu ajutorul unor ventilatoare montate special pentru păstrarea în cele mai bune condiții. Ulterior, frunzele uscate sunt tăiate sau usturoiul este împletit și legat în mănunchi.

Au descoperit și dulceața de usturoi

Anul acesta, pe lângă usturoi, familia Lie a cultivat pentru prima dată și ceapă. Totul a pornit dintr-o întâmplare: George plecase la Buzău să cumpere sămânță de usturoi și s-a întors și cu două soiuri de ceapă – albă și roșie. Așa au apărut încă 40 de ari cultivați cu ceapă, pe câmp. Și câteva hectare de cartofi, dar pe acelea nu le punem la socoteală pentru că familia cultivă cartofi dintotdeauna.

Din dorința de a valorifica întreaga producție, familia a început să prepare și produse mai puțin obișnuite. Printre acestea se numără usturoiul murat, fulgii de usturoi și chiar dulceața de usturoi, o specialitate puțin cunoscută în România, care se servește alături de fripturi, brânzeturi sau pâine prăjită cu roșii.

„Fiecare an ne-a învățat ceva. Am avut ani în care nu am recoltat aproape nimic și ani foarte buni. Important este că nu am renunțat niciodată. Astăzi știm mult mai multe despre această cultură și vrem ca oamenii să guste un usturoi românesc, crescut cu multă muncă și cu mult suflet.”, spun cei doi soți.

Cei care doresc să cumpere usturoi, ceapă sau să afle mai multe despre această cultură îi pot găsi pe Georgiana și George Lie în satul Mărgineni, nr. 152, sau îi pot contacta la 0732 850 261.

Astăzi, când tot mai multe produse vin din import, familia Lie demonstrează că perseverența poate transforma chiar și două eșecuri într-o poveste de succes. Iar în spatele fiecărei căpățâni de usturoi se ascund sute de ore de muncă, răbdare și ambiția unei familii care a refuzat să renunțe. Iar, dacă povestea usturoiului din Mărgineni mai are un efect secundar, acela ar fi că vampirii – dacă au existat vreodată prin Țara Făgărașului – sigur au schimbat traseul.

(CRISTINA CORNILĂ)