Lacul și Barajul Bicaz sunt o mărturie a timpului când oamenii făceau lucruri mărețe în țara aceasta. Eu nu eram născută când s-au construit, nu era nici mama când au început lucrările, erau bunicii tineri și neliniștiți și lucrau prin combinatele care aveau aceeași vechime ca Barajul Bicaz.

Între 1950 și 1960 au fost făcute, după ce au fost afectate sau strămutate 22 de sate. Deși prețul plătit pare scump (dacă mai punem la socoteală că au lucrat și deținuții politic), s-a nimerit să le văd în plină criză energetică, atunci când constatam că n-avem de nici unele, așa că sacrificiile nu mai par așa disproporționate.

Barajul acesta adună apă de pe râul Bistrița, ca peste 15 km în aval, la Hidrocentrala Stejaru, să fie produși 218 MWh - energie electrică sfântă în vremurile noastre. Când am ajuns în satul Stejaru, ne-am dus să vedem și hidrocentrala, dar am aflat că trebuia să facem în prealabil o programare a vizitei pe site-ul Hidroelectrica și am fi putut vedea inclusiv turbinele și măruntaiele acesteia.

Cât despre Lacul Bicaz - care se mai numește și Lacul Izvorul Muntelui - l-am parcurs parțial cu un vapor, pentru un preț de 30 lei/pers. Pe conturul lacului sunt cabane, pensiuni, hoteluri, vapoare și șalupe, o întreagă viață maritimă din care puteți să faceți parte ca turiști.

Lacul are o adâncime maximă în apropierea barajului de aproape 100 de metri, este lung de vreo 33 km, iar barajul singur are o înălțime de 127 de metri, care se vede bine de pe una din părțile lui (cea cu râul Bistrița, nu cu lacul). Râul pare un firișor de apă pe o parte a barajului, iar pe cealaltă parte oceanul însuși.

Se zice despre această lucrare că este o construcție inginerească remarcabilă care s-a făcut după viziunea lui Dimitrie Leonida și la care au participat 18.000 de oameni. Statul Român i-a adus drept elogiu priceputului inginer faptul că a botezat hidrocentrala de la Stejaru după numele lui.

Cum ajunge apa de la baraj la hidrocentrală este iar o minune a ingineriei, fiind folosite tuneluri subterane, galerii și conducte forțate, care o trimit de la o așa mare depărtare, prin munți, în turbinele hidrocentralei. După ce și-a cedat energia, apa este evacuată din centrală și ajunge din nou în râul Bistrița.

(CRISTINA CORNILĂ)

Ce mai poți face la Lacul Bicaz

Dacă tot ești acolo și vrei să stai mai mult decât am stat eu, poți să îți iei cazare chiar pe lac. Nu că nu ar fi pensiuni și pe uscat, dar dormitul pe apă este o atracție în sine.

De la căpitanul care ne-a plimbat cu vaporul am aflat că există bărci tip hotel trase la marginea lacului, iar una dintre ele aparținea firmei la care el lucra, așa că ne-a lăsat să o vedem cum arată. Barca avea câteva camere pe un hol lung, iar o noapte acolo costa 500 lei/cameră. Camerele erau micuțe, dar curate și frumos aranjate. În fața patului se întindea un geam mare cam cât tot peretele, iar oaspeții vedeau direct întinderea lacului, atât dimineața când se trezeau, cât și la apus. Toaleta era mare pentru cât ne-am așteptat să fie. La etaj, cumva pe acoperișul bărcii, era locul de făcut plajă.

Când sunt mai multe camere ocupate, barca iese pe traseu: face în jur de 10 km pe lac și trage la mal în fața unui ponton construit special pentru asta. Acolo coboară turiștii și se bucură de priveliște și de ecosistemul lacului o după-amiază întreagă. Noaptea barca rămâne trasă la mal, iar a doua zi de întoarce la locul de unde a plecat, adică în apropiere de baraj.

(CRISTINA CORNILĂ)