De mai bine de zece ani, părintele Vasile Stan pleacă alături de credincioșii din Făgăraș și din localitățile din jur în călătorii care combină rugăciunea, istoria, cultura și descoperirea unor locuri în care creștinismul și-a lăsat urmele. Grecia, Egiptul, Israelul și Turcia devin, pentru câteva zile, destinații în care oamenii nu merg doar să vadă, ci să înțeleagă și să se apropie de locurile despre care au auzit în biserică.

 

De la „laboratorul duhovnicesc” la drumurile lumii

La 59 de ani, părintele Vasile Stan este cunoscut de cei mai mulți făgărășeni drept preotul paroh al Bisericii „Sfântul Ioan Evanghelistul”. Este biserica din cartierul făgărășean în care slujește, dar povestea locului este mai strâns legată de istoria învățământului teologic făgărășean decât ar putea părea la prima vedere. În urmă cu mai mulți ani ani, părintele Vasile Stan s-a numărat printre cei implicați în înființarea Seminarului Teologic care funcționa în clădirea în care astăzi se află Grădinița „Mateiaș Brâncoveanu”. Biserica „Sfântul Ioan Evanghelistul” a avut atunci un rol aparte: a fost, practic, spațiul în care elevii seminarului își făceau practica liturgică. Dimineața și seara se slujea împreună cu elevii, iar biserica era un fel de „laborator duhovnicesc” pentru viitorii slujitori ai altarului. Cu timpul, locul și-a schimbat rolul și a devenit biserică de cartier, biserică de parohie.

Părintele Vasile Stan este căsătorit cu Adriana Stan, profesor pentru învățământ primar la ,,Radu Negru", și au împreună doi copii. Iar dincolo de activitatea din parohie, numele său a început să fie asociat, în ultimul deceniu, cu drumurile către marile locuri ale creștinătății.

„Biserica aceasta a fost, într-un fel, un laborator duhovnicesc. Aici veneau elevii seminarului, aici făceau slujbele de dimineață și de seară, iar eu am fost implicat și în perioada în care s-a înființat seminarul. Mai târziu, biserica s-a transformat într-o biserică de cartier, într-o parohie, dar legătura mea cu formarea teologică și cu oamenii a rămas.”, spune părintele.

Astăzi, legătura cu credincioșii se prelungește dincolo de zidurile bisericii. Părintele îi însoțește pe oameni în călătorii organizate prin Centrul de Pelerinaje „Sfântul Mucenic Oprea” de la Sibiu, al Mitropoliei.

     

Grecia, între moaște, șerpi și crini înfloriți

Pentru un pelerin ortodox, Grecia este aproape un tărâm al credinței. De-a lungul anilor, părintele Vasile Stan i-a dus pe credincioși pe mai multe dintre insulele care păstrează biserici, mănăstiri și moaște de sfinți.

Pe insula Eghina, unul dintre punctele importante este Mănăstirea Sfântului Nectarie, loc de pelerinaj pentru mii de oameni. Aici se află moaștele Sfântului Nectarie, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Greciei, iar ziua sa de prăznuire este sărbătorită la 9 noiembrie.

În Kefalonia, pelerinajul vizează în primul rând Mănăstirea Sfântului Gherasim, unde se află moaștele sfântului, păstrate într-o raclă de argint. Sfântul Gherasim este considerat ocrotitorul insulei. Pe această ionsulă, în localitatea Markopoulo se află Biserica Maicii Domnului „Fidousa”, cunoscută în lumea ortodoxă pentru apariția anuală a unor mici șerpi. Fenomenul are loc în jurul sărbătorii Schimbării la Față, din 6 august, până la Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august. Tradiția locală spune că șerpii ar fi apărut în urmă cu secole pentru a proteja o mănăstire de maici de atacul piraților. Tot în Kefalonia există și un alt loc care îi impresionează pe pelerini: biserica Panagia Gravaliotissa, din satul Pastra, cunoscută drept biserica „crinilor”. Crinii aduși la biserică de Buna Vestire de oameni din toată lumea sunt lăsați să se usuce, iar în apropierea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului apar din nou flori pe tulpinile uscate. Pentru credincioși, acesta este un semn minunat al Maicii Domnului.

În insula Corfu, pelerinii ajung la Sfântul Spiridon, iar în Zakynthos, la Sfântul Dionisie. Împreună cu Sfântul Gherasim din Kefalonia, aceștia formează triada de sfinți ale căror moaște sunt păstrate pe insulele ionice și sunt considerate, în tradiția ortodoxă, moaște nestricăcioase.

„Grecia este foarte bogată din punct de vedere duhovnicesc. Nu mergem doar într-un singur loc și spunem că am văzut Grecia. Încercăm să ajungem acolo unde sunt moaștele sfinților, acolo unde există tradiții și minuni despre care oamenii au auzit. La Sfântul Nectarie, la Sfântul Gherasim, la Sfântul Spiridon, la Sfântul Dionisie, dar și în locurile acelea speciale, cum sunt biserica șerpilor sau biserica în care crinii înfloresc din nou. De aceea avem în intenție ca în această toamnă, de prăznuirea Sfântului Nectarie, să facem din nou un pelerinaj în Grecia.”, spune preotul Stan.

 

Egiptul, între piramide și urmele primilor creștini

Următoarea călătorie importantă este programată între 27 septembrie și 4 octombrie și îi va purta pe pelerini în Egipt.

La prima vedere, piramidele și Sfinxul par să aparțină unei alte lumi decât cea a mănăstirilor și moaștelor. Tocmai aici stă însă particularitatea acestor călătorii: pelerinajul nu exclude istoria și cultura, ci le pune una lângă cealaltă.

La Cairo, oamenii vor vedea marile monumente ale Egiptului antic, iar călătoria continuă spre Alexandria, orașul în care trecutul creștin se întâlnește cu una dintre cele mai cunoscute civilizații ale lumii antice. Farul din Alexandria, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice, nu mai există astăzi. În locul lui au rămas vestigii, iar memoria monumentului continuă să facă parte din povestea orașului. Tot aici se află celebra Bibliotecă din Alexandria, dar și Catedrala Sfântul Marcu, legată de tradiția creștină a orașului și de Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu.

Pelerinii vor ajunge și la biserici și mănăstiri legate de marii părinți ai creștinismului egiptean, pentru ca apoi traseul să coboare spre Peninsula Sinai. Acolo se află Mănăstirea Sfânta Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai. UNESCO o descrie drept una dintre cele mai vechi comunități monahale creștine păstrate și aflate încă în funcțiune. Locul este asociat cu Muntele Sinai unde, potrivit tradiției biblice, Moise a primit Tablele Legii. Pentru un pelerin, Sinaiul înseamnă mai mult decât o destinație turistică: este unul dintre locurile în care Vechiul Testament și istoria creștinismului par să se întâlnească sub ochii celui care ajunge acolo.

„În Egipt încercăm să îmbinăm două lucruri. Oamenii vor vedea piramidele, Sfinxul, Alexandria și Biblioteca, dar în același timp mergem către partea creștină a Egiptului, către mănăstiri și locurile în care au trăit marii părinți ai Bisericii. Iar Sinaiul este, evident, un punct aparte. Să ajungi la Mănăstirea Sfintei Ecaterina și să privești Muntele Sinai, locul în care tradiția spune că Moise a primit cele zece porunci, este o experiență pe care un pelerin nu o uită.”, explică părintele Vasile Stan.

 

Israelul, o călătorie pe urmele Mântuitorului

Dacă Grecia îi poartă pe credincioși către sfinți și moaște, iar Egiptul către originile monahismului, Israelul înseamnă pentru creștin o călătorie directă pe urmele Mântuitorului.

Traseul începe la Nazaret, locul Bunei Vestiri, continuă către Betleem, locul Nașterii Domnului, și ajunge la Capernaum, localitate strâns legată de activitatea publică a lui Iisus. Apoi vine Ierusalimul. Pentru pelerini, aici se află unul dintre cele mai puternice momente ale întregii călătorii: Biserica Sfântului Mormânt, Golgota și Drumul Crucii.

Pelerinajul include și locurile românești din Țara Sfântă. Patriarhia Română are reprezentanțe și așezăminte la Ierusalim și Ierihon, iar acum ar vrea să refacă și așezământul românesc de la Iordan, strâns legat de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Pentru românii care ajung acolo, aceste locuri au o încărcătură suplimentară: în mijlocul Țării Sfinte găsesc un colț de casă și de credință românească.

„În Israel încercăm să vedem cât mai mult, pentru că este o țară în care aproape fiecare loc are o legătură cu Biblia și cu viața Mântuitorului. Plecăm de la Nazaret și Betleem, mergem la Capernaum și ajungem la Ierusalim, la Golgota, la Sfântul Mormânt și pe Drumul Crucii. Dar pentru noi, românii, este important să ajungem și la așezămintele românești de la Ierusalim, Ierihon și chiar de la Iordan și să păstrăm vie legătura cu locurile în care au slujit și au trăit români.”, povestește părintele.

 

Constantinopolul, orașul în care istoria creștinismului încă se vede

O altă destinație este Turcia, iar aici centrul pelerinajului îl reprezintă Istanbulul, vechiul Constantinopol. Prima oprire pentru mulți dintre cei care ajung aici este Hagia Sofia. Actuala construcție a fost ridicată în timpul împăratului Justinian și inaugurată în anul 537. A fost una dintre cele mai importante catedrale ale creștinătății timp de aproape un mileniu, până la cucerirea Constantinopolului în 1453.

Pentru pelerini urmează Biserica Vlaherne și Catedrala Patriarhală „Sfântul Gheorghe” din Fanar, sediul Patriarhiei Ecumenice. Aici sunt păstrate moaștele unor mari ierarhi ai creștinătății, între care Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Vasile cel Mare. Moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Grigorie Teologul au fost readuse la Constantinopol în 2004, după ce fuseseră luate în timpul cruciadei a IV-a.

Un alt loc important este Izvorul Tămăduirii, cunoscut în greacă drept Balıklı. Tradiția ortodoxă leagă locul de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, în jurul unui izvor cu apă tămăduitoare. Din această tradiție s-a legat și sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”, pe care Biserica Ortodoxă o prăznuiește în vinerea din Săptămâna Luminată.

La Istanbul există și o legătură românească aparte: Biserica Sfânta Paraschevi, ctitorită în vremea lui Constantin Brâncoveanu. Iar după orele petrecute în biserici și în locurile încărcate de istorie, pelerinii pot vedea Constantinopolul și de pe apă, într-o plimbare pe Bosfor.

Părintele spune că „la Istanbul oamenii descoperă un oraș care a fost, timp de secole, unul dintre marile centre ale creștinătății. Hagia Sofia spune singură o poveste de aproape o mie de ani, apoi avem Vlaherne, Patriarhia Ecumenică, moaștele marilor ierarhi și Izvorul Tămăduirii. Iar faptul că putem să mergem și la o biserică românească legată de Constantin Brâncoveanu și să facem și o plimbare pe Bosfor face ca pelerinajul să nu fie doar o succesiune de biserici, ci o întâlnire cu istoria unui oraș extraordinar.”

 

Un autocar plecat din Făgăraș și oameni care se întorc mereu

În spatele tuturor acestor destinații se află, de fapt, oamenii. De regulă, un grup are aproximativ 40-45 de persoane. Plecarea se face din Făgăraș cu autocarul, până la București, iar de acolo pelerinii continuă călătoria cu avionul. Pentru ca oamenilor să le fie mai ușor să ajungă la aeroport, autocarul este închiriat special pentru grup.

În costul călătoriei intră, de regulă, transportul, cazarea, demipensiunea și prezența unui preot coordonator. În cazul grupurilor organizate de părintele Vasile Stan, acesta este adesea chiar el.

Prețul diferă în funcție de destinație și de durata călătoriei, însă părintele spune că, în linii mari, costurile pornesc de la aproximativ 100 de euro pe zi.

În cei peste zece ani de pelerinaje, a observat și un lucru: nu există o vârstă sau o categorie socială a pelerinului. Vin oameni cu profesii și niveluri diferite de pregătire, tineri sau vârstnici. Sunt însă și câteva constante. Femeile sunt, spune el, mai numeroase, iar unii dintre cei care au pornit cu el la primul drum au continuat să revină.

Sunt oameni care aproape că și-au construit, alături de preot, propriul traseu prin lumea creștină. Au fost în Grecia, apoi în Israel, Egipt sau Turcia și se pregătesc pentru următoarea plecare. La fiecare grup apar însă și oameni noi, pentru care prima călătorie începe cu emoția celui care urmează să vadă pentru prima dată locurile despre care a citit sau a auzit la biserică.

„În acești ani am întâlnit foarte mulți oameni și nu pot spune că există un tipar al pelerinului. Sunt oameni de toate vârstele și cu pregătiri diferite, iar femeile sunt, într-adevăr, de multe ori mai numeroase. Am și persoane care au venit cu mine de la prima călătorie și au continuat aproape până la ultima, dar la fiecare pelerinaj vin și oameni noi. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri: să vezi că un om pleacă într-o astfel de călătorie și apoi își dorește să mai vadă și alte locuri sfinte.”, mărturisește el.

Din Făgăraș, drumurile par lungi. Dar pentru cei care urcă în autocar, ele încep întotdeauna în același fel: cu o plecare de acasă și cu gândul că, undeva, dincolo de granițe, îi așteaptă un loc despre care au auzit poate toată viața.

Iar părintele Vasile Stan nu este doar cel care conduce grupul. Este omul care încearcă să le explice ceea ce văd, să lege locurile de istorie și de credință și să transforme o călătorie într-o experiență care continuă și după întoarcerea acasă. Pentru unii, rămâne fotografia de la Sfântul Mormânt. Pentru alții, moaștele unui sfânt, șerpii din Kefalonia, crinii care înfloresc din nou sau lumina de pe Bosfor. Pentru toți, însă, rămâne drumul.

L-am rugat pe părintele Stan să ne spună cum pot oamenii să intre în comunitatea sa de pelerinaje. Ne-a dat chiar numărul său (0761784208) și a spus că oricine este binevenit oricând. Următorul pelerinaj este în Egipt din 27 septembrie, iar apoi intenționează să facă unul în Grecia în preajma datei de 9 noiembrie, când este prăznuit Sfântul Nectarie.

 

(CRISTINA CORNILĂ)