Un cercetător născut la Făgăraș se află astăzi în centrul uneia dintre cele mai dinamice direcții ale chimiei contemporane: proiectarea materialelor la scară moleculară pentru stocarea energiei și captarea apei din aer. Mircea Dincă, profesor la Princeton University și fost cadru didactic timp de peste un deceniu la Massachusetts Institute of Technology (MIT), este unul dintre pionierii dezvoltării unei noi clase de materiale sintetice: rețelele metal-organice (MOFs).
MOF-urile sunt structuri cristaline formate din noduri metalice și molecule organice, care creează o porozitate extremă. Câteva grame din aceste materiale pot avea o suprafață internă comparabilă cu un teren de fotbal, ceea ce le permite să capteze și să stocheze selectiv molecule. Deși cunoscute de peste două decenii, MOF-urile aveau o limitare majoră: erau slab conductoare electric. Cercetările lui Mircea Dincă au schimbat această perspectivă.
Într-un studiu publicat în Nature Materials, laboratorul său a demonstrat primul supercondensator în care un MOF conductiv era folosit ca unic material activ al electrozilor, fără aditivi sau lianți. Dispozitivul și-a păstrat peste 90% din capacitate după 10.000 de cicluri de încărcare-descărcare, arătând că porozitatea și conductivitatea pot fi reunite în aceeași arhitectură moleculară. Rezultatul deschide posibilitatea proiectării materialelor pentru funcții electrochimice precise.
La Princeton, cercetările sale se extind către materiale microporoase pentru baterii, supercondensatoare, cataliză și captarea apei din atmosferă, arată Autoritatea Națională de Cercetare din România. Una dintre direcțiile recente urmărește controlarea porilor astfel încât materialele să poată capta apă chiar și la umiditate foarte scăzută, cu un consum energetic minim pentru eliberarea ei. Într-un studiu publicat în Nature Communications, un MOF dezvoltat de echipa lui Dincă începe să adsoarbă apă la o umiditate relativă de doar 4,3% și atinge o capacitate de 0,41 g de apă per gram de material, menținând performanța pe parcursul a peste 500 de cicluri. Rezultatele arată că obținerea apei din aerul uscat devine o direcție realistă de cercetare.
Parcursul lui Mircea Dincă este strâns legat de Făgăraș, orașul în care s-a născut și a crescut. A absolvit Princeton University în 2003, și-a obținut doctoratul la University of California, Berkeley, în 2008, iar din 2010 a predat la MIT, devenind profesor titular în 2020. Din anul academic 2025 - 2026 este Alexander Stewart 1886 Professor of Chemistry la Princeton, universitatea la care și-a început formarea.
Importanța domeniului în care lucrează a fost confirmată în 2025, când Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat cercetătorilor Susumu Kitagawa, Richard Robson și Omar M. Yaghi pentru dezvoltarea rețelelor metal-organice. Academia Regală Suedeză a subliniat potențialul MOF-urilor pentru captarea apei din aerul uscat, captarea dioxidului de carbon, stocarea gazelor și cataliză - direcții în care contribuțiile lui Mircea Dincă sunt deja recunoscute. Pentru chimia modernă, întrebarea esențială este dacă materia poate fi construită cu arhitectura dorită pentru a îndeplini o funcție precisă. Cercetarea făgărășeanului Mircea Dincă se află exact în acest punct de convergență: acolo unde structura moleculară devine instrument pentru energie, apă și materiale cu proprietăți controlate.
