Șumuleu Ciuc se află la marginea orașului Miercurea Ciuc, un cartier cu case, aerisit, desenat de conturul blând al munților, cu străzi drepte, chiar principala stradă ducând spre cel mai important loc de pelerinaj din Ţinutul Secuiesc. Şi chiar din întreaga ţară, dacă vorbim scrict de creştinii romano-catolici.

Aici, la poalele muntelui Şumuleu Mic, se ridică unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj, Bazilica Sfânta Maria, parte din vechea Mănăstire Franciscană din Șumuleu Ciuc.

Am ajuns destul de uşor din centrul oraşului, sunt după estimarea mea cam 3 km până la biserică, iar, când ajungi acolo, liniștea locului te obligă parcă să încetinești. Nu e aglomerația despre care auzi în fiecare an la Rusalii. În ziua în care am ajuns eu, în biserică doar câțiva oameni stăteau răbdători la coadă, într-o ordine firească, fără grabă, fără zgomot. Fiecare aștepta ca cel din față să-și termine rugăciunea în faţa sfintei Fecioare Maria.

În interior, biserica impresionează prin sobrietate, fiind genul de loc în care nu simți nevoia să vorbești tare. Totul te îndeamnă la liniște. Era deschisă, nu stă nimeni la intrare, se intră gratuit.

Un sanctuar cu o istorie de secole

Puțini știu că acest loc are o istorie de peste cinci secole. Biserica a fost ridicată inițial de călugării franciscani în secolul al XV-lea, iar actuala construcție, în stil baroc, a fost finalizată în 1876, pe fundația celei vechi. De atunci, a devenit un punct central al credinței catolice din Transilvania.

În centrul sanctuarului se află ceea ce atrage, de fapt, mii și sute de mii de oameni: statuia Fecioarei Maria. Sculptată în lemn de tei după unii, în lemn de arţar după alţii, în secolul al XVI-lea, este considerată făcătoare de minuni și una dintre cele mai impresionante reprezentări ale Maicii Domnului din Europa. Autorul ei este necunoscut, dar se ştie că a fost transilvănean şi a făcut lucrarea acum 500 de ani.

Are doi metri şi jumătate înălțime, iar prezența ei domină altarul.

Drumul până la picioarele Maicii Domnului

Experiența devine cu adevărat personală atunci când ajungi aproape de statuie. Credincioșii stau la coadă în biserică, atunci când se aproprie de altar urcă nişte trepte de lemn și ajung chiar la baza ei. Acolo, fiecare își spune rugăciunea.

Și eu am făcut același lucru.

Poți atinge efectiv picioarele Fecioarei Maria. Este un gest simplu, dar încărcat de sens. La baza statuii, o rugăciune dedicată  - „Rugăciunea către Maica Sfântă de la Șumuleu” - este scrisă în patru limbi. Oamenii se opresc, o citesc încet și rămân câteva clipe în tăcere.

Nu există grabă. Nimeni nu te împinge. Cei care așteaptă își păstrează locul și respectă momentul celuilalt.

Printr-o fantă de la baza statuii poţi face o donaţie în bani dacă simţi asta.

Fecioara Maria pare îmbrăcată într-un soare şi este străjuită de sfinţii Ştefan şi Ladislau, doi regi ai Ungariei ridicaţi la rangul de sfinţi.

Un loc viu, în fiecare zi

Intrarea este liberă, iar locul nu cred că este niciodată gol. În fiecare zi vin credincioși din toate colțurile țării. Unii din convingere religioasă, alții din curiozitate, alții poate pentru liniștea pe care nu o mai găsesc în altă parte.

Bazilica face parte din Via Mariae, un traseu spiritual care străbate Europa Centrală, legând locuri dedicate Fecioarei Maria din țări precum Austria, Ungaria, România, Polonia, Slovacia, Croația, Bosnia şi Herţegovina. Este un drum care nu ține doar de religie, ci și de căutare personală. Pe harta Europei Centrale, acest traseu spiritual are forma unei cruci.

Când liniștea devine mulțime

Imaginea calmă dintr-o zi obișnuită contrastează puternic cu ceea ce se întâmplă aici la Rusalii. Pelerinajul de la Șumuleu Ciuc adună anual sute de mii de oameni și are o tradiție de peste 450 de ani.

Mulțimea urcă dealul în rugăciune, spre altarul în aer liber dintre munți. Este considerat cel mai mare pelerinaj catolic din Europa Centrală și de Est.

În 2019, locul a primit oaspeți din întreaga lume, odată cu vizita Papei Francisc. Atunci, statuia Fecioarei Maria a fost purtată în procesiune - un moment rar, pentru că de regulă se folosesc statui mai mici, iar aceasta nu este dată jos de pe soclul său. Papa a oferit și un trandafir de aur, care astăzi se află la loc de cinste lângă statuie (când staţi cu faţa către ea, veţi vedea trandafirul în partea dreaptă).

Mărturisesc că eu, deşi locuiesc tot în Transilvania, dar nu sunt romano-catolică, am auzit pentru prima dată de celebrul pelerinaj de Rusalii exact în anul în care a venit Papa. Atunci am urmărit la televizor întrega procesiune şi mi s-a părut de mare anvergură. Am reuşit să văd locul abia anul acesta, dar încărcătura emoţională şi istorică s-a păstrat în conştientul meu încă de atunci.

Am aflat la vizita aceasta că, atunci când Papa Francisc a fost la Miercurea Ciuc, au fost plasaţi lunetişti pe clădirile înalte din oraş, ca măsură de siguranţă la adresa Suveranului Pontif.

Când pleci din Șumuleu Ciuc, nu iei cu tine doar imagini. Rămâne senzația aceea greu de explicat: că ai fost într-un loc în care se petrece ceva mai presus de înţelegerea noastră.

Poate că nu toți cei care ajung aici sunt pelerini în sensul clasic. Dar fiecare, într-un fel sau altul, caută ceva. Iar la poalele muntelui, în liniștea bazilicii, poate ai noroc să găseşti un răspuns.

(CRISTINA CORNILĂ)