La titlul de cele mai frumoase mânăstiri din România se pot înscrie Agapia și Văratec, de lângă Târgu Neamț. Ambele de maici și ambele fooooooarte mari, la Văratec de exemplu sunt 400 de măicuțe și la Agapia sunt 200. Asta, în condițiile în care sunt în România destule mânăstiri cu 2-3 călugărițe sau călugări. Viața monahală este neatractivă în zilele noastre și mânăstirile sunt subdimensionate, cu excepția celor de mai sus.

Le-am văzut recent și am avut ocazia să întreb la fiecare în parte câte măicuțe își duc traiul în ele. Obștea fiecărei mânăstiri este mai mică, la Văratec de exemplu sunt 40 de suflete care o constituie, însă numărul maicilor total este de 400, diferența fiind ,,maici de sine", termen care înseamnă că acestea au o viață ușor mai independentă decât cele de obște: pot avea propria gospodărie, propriile vebituri, își procură și își pregătesc singure hrana, în timp ce maicile de obște respectă programul și rânduiala stabilite de mânăstire, iar viața economică și gospodărească este comună.

Agapia și Văratec sunt, de fapt, niște sate, nu mânăstiri clasice. Există străduțe ca într-un sat obișnuit pe care sunt numai locuințe de maici, cu nume de stradă, cu numere de casă...

Ansamblurile mânăstirești sunt formate din mai multe biserici, străzi întregi cu case, diverse așezăminte, magazine de suveniruri etc.

La Agapia într-o casă dintre cele de care v-am povestit a locuit o vreme poetul Alexandru Vlahuță, așa că acum locuința aceea este muzeu și se vizitează cu 5 lei. Sunt două camere, o tindă închisă și un pridvor, unde poți să stai și să admiri de la înălțime întinderea ,,mânăstirească" ce pare să nu se mai termine. Locuința lui Vlahuță a fost de fapt a surorii sale, care era călugăriță, și se află la ceva înălțime de restul străzilor cu case, de aceea oferă o priveliște de ansamblu.

Biserica principală de la Agapia, în care nu ai voie să faci fotografii, este pictată de Nicolae Grigorescu, pe când pictorul avea numai 20 de ani. Grigorescu a făcut ceva neobișnuit pentru pictura bisericească a vremii: a adus chipul omului real în pictura religioasă. Pentru sfinți și personajele biblice, s-a inspirat din chipurile unor maici de la mănăstire, țărani și țărănci din satele din jur, dar și ale unor oameni întâlniți în zonă. De aceea, personajele sale nu au acea rigiditate specifică multor reprezentări religioase tradiționale. Sunt chipuri vii, omenești, expresive. Se spune că s-a folosit chiar și pe el când l-a pictat pe proorocul Daniil.

La Văratec veți găsi, tot în ,,satul mânăstiresc" mormântul poetei Veronica Micle, iubita lui Mihai Eminescu. Și aici, precum la Agapia, complexul monahal este de mărimea unui sat, cu străzi, mai multe biserici, case locuite de măicuțe, muzee, chiar și un așezământ social.

Dincolo de întinderea celor două mânăstiri și de numărul mare de maici, ele sunt și deosebit de frumoase, pitorești, cu multe flori, cu construcții cu bun gust, chiar cu fântâni și cișmele din care trecătorii pot bea apă. Este a treia oară când le văd și probabil nu este ultima.

(CRISTINA CORNILĂ)