Puțini făgărășeni cunosc astăzi povestea unei biserici care a existat cândva în apropierea Cetății Făgărașului și care a fost ridicată de însuși Mihai Viteazul. Deși lăcașul nu a supraviețuit timpului, existența sa este consemnată în lucrări istorice și în mărturii care vorbesc despre una dintre cele mai importante inițiative ale voievodului în sprijinul românilor ortodocși din Țara Făgărașului.
Printre cei care au amintit despre această biserică se numără istoricul și profesorul făgărășean Valer Literat. În lucrările sale, acesta scria că Mihai Viteazul a ridicat o biserică „la miazăzi de cetate”, într-o zonă aflată la sud de fortificația medievală care domină și astăzi orașul.
Potrivit managerului Muzeul Țării Făgărașului Valer Literat, Elena Băjenaru, informațiile despre acest lăcaș sunt puține, însă importanța sa istorică este deosebită. „Nu se cunosc foarte multe amănunte despre această biserică. Știm însă că a fost prima biserică ortodoxă ridicată aici de un domnitor român. Din informațiile care s-au păstrat reiese că ea a fost distrusă în anul 1617 și că s-ar fi aflat în apropierea locului unde este amplasată astăzi statuia Doamnei Stanca. După dispariția ei, românii ortodocși l-au rugat pe Constantin Brâncoveanu să îi sprijine în ridicarea unui nou lăcaș de cult și a așa a apărut Biserica ,,Sfântul Nicolae"', cunoscută drept Biserica Brâncoveanu”, explică Elena Băjenaru.
Legătura lui Mihai Viteazul cu Făgărașul a fost una specială. În perioada în care a stăpânit Transilvania, cetatea a reprezentat unul dintre cele mai importante puncte de sprijin ale autorității sale. Tot aici a locuit pentru o vreme și Doamna Stanca, al cărei nume este legat pentru totdeauna de istoria cetății.
Preotul făgărășean Alexandru Socaciu, de la Centrul de Instruire Manevră ,,Conmstantin Brâncoveanu" din Făgăraș, consideră că ridicarea bisericii trebuie înțeleasă și prin prisma credinței puternice a voievodului. „Mihai Viteazul este poate domnitorul despre care se vorbește cel mai puțin atunci când vine vorba despre latura sa spirituală. A avut legături puternice cu lumea ortodoxă și a sprijinit ridicarea mai multor biserici, inclusiv în Transilvania”, a spus acesta, cu câțiva ani în urmă. El susține că gestul domnitorului a avut nu doar o semnificație religioasă, ci și una identitară. La vremea respectivă, principalele confesiuni din Făgăraș aveau propriile biserici reprezentative amplasate în zone importante ale orașului. „Exista biserica reformată, cea evanghelică și cea romano-catolică. Românii reprezentau o comunitate importantă, iar Mihai Viteazul și-a dorit ca libertatea să însemne și ridicarea unei biserici ortodoxe, în semn de izbăvire și protecție divină”, explică preotul.
Alexandru Socaciu amintește și o interpretare mai puțin cunoscută a marii uniri realizate de Mihai Viteazul în anul 1600. Potrivit acestuia, voievodul ar fi privit cele trei țări românești într-o cheie simbolică inspirată de Sfânta Treime. Țara Românească era văzută ca „Tatăl”, fiind locul originilor sale, Transilvania ca „Fiul”, deoarece aici românii își căutau libertatea și afirmarea identității, iar Moldova ca „Sfântul Duh”, datorită puternicei sale vieți monahale și spirituale. În acest context, construirea unei biserici ortodoxe la Făgăraș apare ca parte a unei viziuni care îmbina idealul politic cu cel religios.
(CRISTINA CORNILĂ)
